Azi am asteptat plina de entuziasm sa sune barbatu' sa ma laud, sa-i povestesc cum si ce fel a fost, inclusiv ca era unul sa ma faca terci la sensul giratoriu de la intrarea in oras si cum am evitat si cata dreptate si prioritate aveam. Buuuun! Si suna! Eu, euforica povestesc, gesticulez, ma entuziasmez inca o data, ii spun ca am verificat si presiunea la roti, ca am luat rovigneta, ca i-am luat pe toti de la casele lor si i-am si adus inapoi! El asculta, asculta ma intreaba cu cat am mers, il anunt ca am indraznit chiar cu 90, adica am avut curaj s-o bag si pe-a cincea, ma anunta ca stia el ca-s o vitezista de cand aveam Oltcit-ul, sustine ca am atins si 100 cu el, eu nu mai tin minte, dar cred ca el a fost socat, saracul de n-a uitat
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Ma intreba daca m-a batut tac-su la cap, ii zic ca nu si nu stiu daca din cauza perfectiunii cu care am condus
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
sau nu a vrut sa-mi distraga atentia? Zice: daca tata n-a comentat inseamna ca ai mers bine, dupa calculele mele azi ai mers in jur de 100 de km, asta inseamna ca poti sa vii sa ma iei de la aeroport! Eu???
![cap zid [capzid]](./images/smilies/capzid.gif)
Asa ca pana la finalul discutiei am jucat un soi de: ba da, ba nu! Nu cred ca pot chiar pana acolo!
![cap zid [capzid]](./images/smilies/capzid.gif)