Nadia, sincer imi pare rau pentru experienta ta.
Din pacate sunt destul de astfel de experiente dureroase care au inceput acum cativa zeci de ani.
Cand am spus ca cine gandeste asa nu adopta, m-am gandit la familiile de acuma.
Cei care nu pot avea copii acum, au acces la mai multe mijloace moderne de procreere care in trecut nu erau, si presiunea sociala nu mai este asa de mare daca nu ai copii, poate fi o alegere a unor persoane,iar mentalitatile s-au mai schimbat.
In trecut era considerat un fel de handicap social.
Adoptiile astea intre rude de cele mai multe ori sunt niste dezastre pentru copii mai ales la o varsta mai mare, cum a fost cazul tau, si cand copiii sunt atasati de parinti.
In unele tari au existat mai demult, chiar si la noi, conceptele de
adoptie inchisa / adoptie deschisa
Cea inchisa este cea pe care o cunoastem astazi, copilul adoptat nu mai are legaturi cu familia naturala, iar datele sunt confidentiale, iar in cea deschisa era un contact permanent intre parintii adoptivi si cei naturali.
Practic bulversau bietul copil, care stia ca are doua mame si pendula afectiv intre cele doua de multe ori.
Dupa ce a produs traume ingrozitoare, aceasta practica a fost scoasa din legislatia multor tari, si chiar nu stiu daca mai exista pe undeva.
Adoptia asta intre rude era un fel de adoptie din asta deschsa, de fapt un hibrid, de multe ori copilul era doar luat din familia naturala de niste rude care se considerau mai instarite si nu puteau avea copii, ca sa fie sange din sangele lor, dar rareori au fost modele de succes.
Chiar de multe ori in aceste cazuri nici nu se faceau actele de adoptie imediat, decat dupa mult timp, erau intr-un fel de proba si de multe ori copiii au fost dati inapoi dupa cativa ani, pentru ca nu au corespuns asteptarilor. Groaznic!