Pentru ca si eu sunt o mamica singura...probabil aici e locul meu...
am o fetita de patru ani...minunata...asa ca de fapt nu sunt singura...si eu nu vad asta ca pe o nenorocire...
Am divortat cand Anuca avea un an si patru luni, dar tatal ei nu mai locuia cu mine...cu putin inainte de a afla ca sunt insarcinata...asa ca atunci cand am decis sa pastrez sarcina stiam foarte bine ca o sa cresc acest copil singura...si o simt ca si cand e in intregime numai si numai a mea...
![bis [bis]](./images/smilies/bis.gif)
si nu ma consider singura: o am pe Ana...ii am pe parintii mei...si prieteni...si zambetul fetitei mele imi lumineaza fiecare zi!
Si cred ca viata este frumoasa...cu atat mai frumoasa cand ai un copil pentru care stii ca merita sa te zbati pe lumea asta. Deci...dragi mamici singure: aveti cel mai bun motiv din lume pentru a lupta cu viata! Succes!
Pupici...