Si mie mi-a placut sa gatesc acasa la mama, cu toate ca nu mi-a cerut-o niciodata. In cinci ani de facultate si de stat in camin am fost nevoita sa impletesc distractia (care n-a lipsit deloc) cu invatatul si ,,autogospodarirea". Acolo nu mai era mama langa mine, care sa-mi calce si sa-mi spele. Si, in conditiile de camin, nu era deloc o placere: nici sa gatesti (pe niste resouri ale caror sigurante se ardeau din cinci in cinci minute), nici sa speli (in niste bai comune si mizere, unde chivetele se ,,ocupau" cu ligheane cu trei ore inainte de venirea apei calde). Nu vreau sa ma plang, atunci chiar nu-mi pasa si toate acestea fac parte din viata de student, care pentru mine a fost o perioada foarte frumoasa.
Sa revin insa: dupa parerea mea, e cam greu sa modelezi un barbat care acasa a fost invatat ca doar femeia se ocupa de casa si de copii. Sau, iti irosesti multa energie incercand sa faci aceste schimbari. Daca mai ai si o soacra care se amesteca si il invata ,,de bine" in continuare... este si mai greu, uneori imposibil.
Eu asa cred, ca trebuie ceva timp pana sotii (el+ea) reusesc sa-si creeze propriul model de familie.


. Sigur reusesti pana la urma. Nu renunta ca "el" asta vrea.
Un astfel de om vrea doar sa aiba cine-i gati, spala, calca... deh, e cam grea burlacia.