Copilul din visul meu

[Camelia_Daniela]

Mi-au placut mereu copiii. Imi amintesc de vremea cand era si eu doar un copil, si ii spuneam bunicii cand mergeam pe strada si vedeam un bebe frumos: "hai sa il furam si sa il ducem acasa". Nu-mi amintesc de raspunsurile ei, dar imi amintesc de refuzurile mamei mele de a-mi face o surioara.
Apoi, cand eram in generala si ma intreba lumea: "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", raspundeam: "mamica".
Am avut mereu alte prioritati, apoi, nu copiii. Am facut facultate, desi m-am casatorit intre timp cu un om minunat, o fecioara grijulie, afectuos, rabdator si impaciuitor. M-am casatorit intre timp, dar nici facultatea nu am taiat-o de pe lista. Mama m-a invatat ca intodeauna copiii trebuie sa isi depasesca parintii. Desi avea postliceala facuta, si o multime de cursuri de perfectionare, nu era multumita de statulul ei. A fost pt mine un fel om care a incercat sa isi vada prin mine idealurile ei neimplinite. Intr-un fel am de ce sa ii multumesc.
In timpul facultatii am lucrat ca si cadru didactic, aveam "copiii mei". Pe tren ma intreba lumea cand povestea de "copiii mei", "dar cati copii aveti?". Eram un fel de Domnul Vucea.
Ne protejam de sarcina. Un copil nu era tocmai ce ne-ar fi lipsit atunci. Stateam intr-o garsoniera. Confort 1. Dar doream ca atunci cand va veni bebe, sa aiba tot ce-si va dori.
Apoi dintr-o data totul a devenit sumbru. Nu mai puteam si cu facultatea si cu serviciul. Trebuia sa aleg. Am ales. Sotul a ramas singurul sustinator finaciar. Nu aveam bursa. Am terminat facultatea, dar sotului meu i s-a restructurat postul. Incet, si cu cativa bani imprumut pe termen nelimitat si fara dobanda si-a inceput propria afacere. Mi-am gasit servici si tot ce-mi doream era sa avansez. Aveam alte prioritati. Totul ne mergea favorabil.

Apoi, intr-o noapte am visat un coplias blondut, cu zulufi, imbracat im pampers, si nimic altceva, cum iesea din camera si alerga in calea sotului meu la usa. M-am trezit putin buimaca, fericita si nedumerita. Aveam impresia ca visul fusesea aievea.
Trebuia sa fie aievea!

[Camelia_Daniela]

Asa a inceput "goana" dupa propriul meu copil.

Eram casatoriti deja de 3 ani, era si cazul sa avem un bebe.
Am mers la medic. Luam anticonceptionale si vroiam sa le intrerup.
Medicul, o doctorita mai in varsta, dar blanda, mi-a facut control, ecografie si mi-a spus sa nu mai iau pilule, si din a doua luna sa incep. Eram sigura ca va iesi. Am citit mult despre perioada fertila, am prestat cum trebuia (zile, pozitii), mi-am luat si test de sarcina. Dar a iesit negativ. M-am dus iar la medic, oarecum descumpanita. Abia atunci am inteles ca un cuplu perfect sanatos are sanse 25 % sa obtina un copil din prima. Si iar am prestat, si iar am facut teste. Si iar am plans si am tinut doliu cand sperantele imi erau spulberate odata cu venirea ciclului.
Intamplator, o prietena a sotului m-a indrumat spre un alt medic ginecolog, care avea mari succese la obinerea sarcinii. M-am programat si eu la el. Dupa chip nu mi-a prea placut. Dar stiam ca are renume.

(continui dupa baita lui Paul)

[Camelia_Daniela]

Dar dupa ce mi-a spus ce mi-a spus, l-am urat din tot sufletul.
Ce o sa scriu acuma nu stiu decat medicii si sotul meu. Am un fibrom uterin de 11/12 cm. Medicul mi-a spus ca imi recomanda histerectomia. Nu prea stiam ce inseamna, dar stiam ca nu ma ajuta sa am un bebe. I-am spus inainte de ce anume venisem la el. I-am spus si de controlul la ginecolog inainte de intreruperea anticonceptionalelor, cand doctorita mi-a spus ca sunt santoasa. I-am spus si ca il cred nebun. Eram totusi prea socata sa inteleg ce urmeaza sa fac. Dar eram horatara sa lupt.
Am facut apoi sonohisterografie, pt a vedea daca tromplele sunt permeabile, am facut ecografii peste ecografii pt monitorizarea ovulatiei. Dar doctorul mereu imi spune ca am sanse 0%, maxim 1% sa obtin o sarcina. Asa ca m-am ambitionat si am mers mai departe. Am facut embolizare, si vroiam sa fac si FIV. Am mers la Cluj, fiind mai aproape de casa, pt ca sunt multe controale la medici, si, deci multe drumuri. La Cluj mi s-a spus clar ca la problemele mele nu pot face fiv. La Bucuresti, unde am mers la control postembolizare, acelasi lucru. Am sperat ca in urma embolizarii sa dea inapoi fibromul. Nu am avut norocul asta, desi medicii povesteau despre niste cazuri exceptionale de regresari.
Atunci a inceput nebunia. Vroiam un copil. Si cu fiecare refuz, cu fiecare clatinare din cap din partea altui si altui doctor care speram sa imi dea macar o mica sansa, imi doream si mai mult un copil.
Medicii ma indrumau mereu spre adoptie. Dar sotul meu nu vroia. Dupa ultimul control, aproape ca am cedat nervos. Plangeam zi si noapte, nu mai vroiam sa mananc, facusem o noua sonhisterografie, aveam sangerari si eram in concediu medical. Ma rugam mereu la Dumnezeu sa imi dea un copil. Toti imi spuneau ca stress-ul dauneaza, dar ei nu stiau ca nu e stresul.
Intr-o seara i-am spus sotului meu, ca ori imi cumpara un copil, ori ma sinucid. A acceptat macar discutia. L-am rugat sa ma ajute sa adopt un copil, chira daca el nu-si doreste, chiar daca el nu il va iubi. Mi-a spus ca se va gandi. Speranta renascuse.

[larisa29]

Camelia, viata iti va oferi ceea ce meritzi , ceea ce iti doresti atat de mult. Timpul va trece repede
si iti va aduce o surioara pt. micutul Paul.
Sa fie asa cum iti doresti!

[diana123]

am ezitat la inceput sa imi exprim ceea ce am simtit pentru prima data cand am citit, de fapt iti scrisesem pe mp, acum ca vad ca nu sunt singura sunt de parere ca trebuie sa-ti spun ca ne vom ruga sa ti se implineasca visele exact asa cum ti-ai dorit tu, si
sa vina cu cel mai frumos copil din lume alaturi de care sa te bucuri impreuna cu Paul si Mihai!

[cristina_gl]

Si eu sunt alaturi de tine, Camelia-Daniela, cu tot sufletul!

[Camelia_Daniela]

Va multumesc inca si inca o data pt incurajari, pt ca mi-ati facut loc in gandurile voastre bune si in rugaciunile voastre.
In primul rand vreau sa va spun ca azi am fost la eco de dimineata, i-am auzit inimioara lui bebe si l-am vazut, si are 35 mm. Un bebe in devenire. Este pozitionat pe partea dreapta si asta este explicatia pt durerile mele de burta din acea zona. Fibromul e la locul lui si sper sa nu ii creeze probleme micului bebelus. Azi sunt de-a dreptul fericita. Paul a fost cu mine si a fost si el fericit toata ziua.
O sa continui jurnalul mai tarziu, desi se cunoaste acum "deznodamantul", chiar daca nu cel final (bebe2) dar se spera sa fie unul frumos.
Va multumesc!

[diacriss]

Bafta multa!Si sa fii optimista in continuare!

[robertzica]

Buna Camelia,

in primul rand vreau sa iti multumesc pentru raspuns. Acum am inteles multe din cele scrise de tine pe forum.

Esti o luptatoare si, cu siguranta, totul va iesi perfect. Ma bucur ca Cineva acolo sus te iubeste mult si este langa tine.

Eu tocmai am ajuns acasa... am fost la medic dimineata si mi-a facut o injectie care m-a ajutat sa ma simt mai bine. Apoi am fost la socrii mei, la curte si am stat acolo pana s-a inserat. MI-a facut tare bine aerul proaspat de afara :) chiar daca locuiesc si ei, ca si noi in Bucuresti.

In schimb am aflat si niste lucruri neplacute (la care ma asteptam dar speram sa fie altfel...): mama mea nu se poate bucura ca am un copil si a dat de inteles ca ar vrea sa renunt la el. NU se pune problema sa renunt la bebe-ul pe care mi-l doresc de atata vreme dar... ma doare atitudinea ei... as fi avut nevoie sa imi fie aproape acum.

But the show must go on. Voi fi ok, la fel si bebe.


O seara buna!

Roberta

[diana123]

Cami astazi m-am simtit minunat , sa se datoreze oare timpului frumos sau a faptului ca am decis sa nu-mi mai pierd vremea innebunindu-i pe toti cu concursul acela de doi bani de pe copilul.ro??
Ma bucur din tot sufletul ca tu esti bine si acum si mai bine ca ti-a ajuns si Mihai!!