Relatia mea cu sotul e aproape perfecta,sunt fericita si nu imi dau seama de ce:ca ne intelegem asa bine sau ca am obtinut creditul?
Totusi nu ma simt vinovata pentru ca am mintit la banca,cum am mai spus,legea e facuta sa fie incalcata,nimic nu e corect in tara asta.Ex.Este corect sa nu pot primi ap.la ANL desi am foarte mult epuncte,pentru ca sotul nu este angajat in Bistrita?Pai daca castiga mai bine in alt oras?Si mai ales ca toate se dau pe "pile"...nici nu are rost sa mai incerc...
Este corect ca vreau sa lucrez legal,sa-mi fac autorizatie pe persoana fizica(pentru a-mi practica meseria-croitor)si mi se cere act de proprietate-eu nu am nici o proprietate,stau in chirie...
Este corect ca am lucrat mai mult de 5 ani la patroni si nici nu stiu cum arata o carte de munca?
Nu ma simt deloc vinovata pentru ca eu am de platit ratele si dobanda.Ce conteaza ca nu sunt angajata?Ca sunt casatorita sau nu ?Asta numai noi o stim
Toata viata mea am incercat sa fiu corecta dar asta nu m-a ajutat la nimic,doar am avut de puerdut...Nu ca m-as schimba,dar voi fi corecta numai cu cine si daca merita,altfel,trebuie sa fiu si eu in rand cu lumea...
Dar fericirea mi- a fost umbrita de sinceritatea mea.Pentru ca ne intelegem atat de bine i-am spus sotului despre acest jurnal si cauza care m-a facut sa-mi schimb viata(matusa mea a spus ca de ce nu divortez).I-am povestit cat de mult m-ati ajutat cu sfaturi si am reusit sa fac ce mi-am propus...
Familia mea il vede pe sotul meu ca si cum el ar trai pe banii mei.Care bani?Nu-mi dau seama ce e in capul lor cand eu v-am povestit cum eu ma simt inutila ca sotul meu nu poate face fata atator cheltuieli si eu nu contribui cu nimic...
Am luat creditul,dar el o sa plateasc aratele
ca eu nu am de unde momentan.
Acum sotul meu e trist,nu mai vrea sa auda de neamul meu,adevarul e ca are drepate...la noi nu a fost niciodata problema a cui sunt banii,sunt ai nostri doar noi suntem una si aceeasi persoana.Stiu ca timplu le rezolva pe toate.Sper sa-i teaca si familia mea sa-l cunoasca pe sotul meu asa cum e in realitate...
Adevarul e ca nimeni nu stie cum ne descurcam si cat ne e de greu...