by Vilhelmina » Fri Mar 31, 2006 1:23 pm
Buna tuturor, va multumesc ca mi-ati raspuns, asta ma ajuta foarte mult. De fapt toate aveti dreptate in ceea ce-mi scrieti. Sigur ca nu mi-as fi dorit niciodata sa traiesc asa. O iubesc foarte mult pe fetita mea, si totusi nu petrecem impreuna decit o zi pe saptamina, ceea ce este putin. Insa ma consoleaza ca ea se simte bine acolo, e la aer curat, e sanatoasa, creste frumos.
Acum insa nu stiu ce va fi: n-am mai rezistat, am avut o cadere nervoasa, si in urma scandalurilor din ultimele zile cumva si sotului meu i s-a parut ca nu mai are ce cauta la mine. S-a intimplat tocmai ce era de temut: azi s-a dus in sat, chiar acum urmeaza sa ajunga. Imi pare rau, dar n-am mai putut sa lupt: logica imi spunea sa rabd, insa am inceput sa-l urasc din tot sufletul, efectiv nu l-am mai suportat. as vrea foarte mult sa nu faca scandaluri in fata fetitei, sa nu fiu nevoita sa o duc acasa (deocamdata) pentru ca lucrez mult, am un venit mic, iar ea nu este la virsta la care un copil poate fi lasat singur acasa, are doar patru ani. (Gradinita este o solutie numai cind e sanatoasa, iar daca se imbolnaveste n-am cum sa stau linga ea.) Planuiesc s-o aduc acasa de tot cind incepe scoala... Duminica incerc sa merg la ea, o sa scriu, ce s-a mai intimplat.