Nu, Aleks, am sanse 0% sa duc sarcina, macar 7 luni. Credeti-ma, am citit tot ce am gasit pe net despre prematuritate si ma dau cu capul
![capzid [czid]](./images/smilies/capzid.gif)
de cate ori imi aminesc.
Sotul? Pai decat sa ma sinucid, a preferat sa facem actele si sa depunem dosarul. Adevarul e ca de cand am depus dosarul, am primit atestaul si pana am vazut (cum am spus, intamplator) copilul el nu a mai dat inapoi, dar nici hotarat nu spun ca ar fi fost (nu asa ca mine). Imi si era teama intr-un timp sa nu cumva sa raman insarcinata intre timp si sa se razgandeasca. Asa sunt eu, cand incep ceva ma implic tare mult. Apoi, cand l-am vazut pe Paul nu ne-am mai dorit altceva. Spunea ca daca mama se razgandeste (inchipuiti-va, copilul era la noi, ne atasasem deja de el), ii da toti banii lui, numai sa "cumpere" copilul (asa i-am si cerut, sa-mi cumpere un copil). Acum il iubeste enorm de mult. Este un om minunat (sotul meu) dar cred ca mai toti barbatii se lovesc de acel dram de orgoliu masculin (sa fie sange din sangele lui), mai ales ca el nu are probleme, deci stie ca el poate.
Cum ziceam sa cumparam un copil? Cu bani poti cam orice, si aveam ceva pile la maternitate si am vrut sa trecem direct copilul pe numele nostru, ca si cum eu l-as fi nascut, fara sa fie facute actele pe mama naturala mai intai. Dar pt asta trebuia sa avem in prealabil o intelegere cu mama, si...nu numai. Ilegal, desigur.
Asta ne-ar fi scutit de lungul proces al adoptiei.
6-8 luni dureaza pana cand copilul este legal adoptat (prin hotarare judecatoreasca).