Dar ce o sa-i spun eu baietelului meu cand o sa creasca si o

[RobertIahn]

Nu stiu daca am mai spus aici, dar eu am insistat de fiecare data cand am vorbit cu sotia mea la telefon ca macar sa se intalneasca cu mine. M-a refuzat de fiecare data sub diferite pretexte: ca nu poate, ca ia tratament etc. Pana ieri, cand m-a vizitat, nu am putut sa o conving deloc ca macar noi sa ne intalnim.

[framboise]

[purple][font=Tahoma]Robert, uite ca fac ce fac, mai intru pe forum, si-mi aluneca ochii pe subiectul postat de tine...Nu vreau sa te necajesc, dar as vrea sa-mi spui ceva. In toata povestea asta ce te-a afectat cel mai mult? Lipsa sotiei fata de copil, lipsa sotiei fata de tine sau lipsa banilor care i-au papat socrii? Scuza-ma, dar eu incerc sa te inteleg, si-mi este foarte greu! Zau! Pe undeva in toata povestea asta este ceva putred! O iubesti cu adevarat? Un barbat cand iubeste cu toate celule fiintei lui, atunci acel barbat, iti spun sigur, pentru dragostea lui este in stare sa miste muntii....Concret, te intreb, ce ai facut tu, pentru a o readuce acasa?, din momentul in care ai postat pe forum? Ce ai intreprins? Ce demersuri ai facut? In care moment ti-ai aratat dragostea fata de ea?
Vezi tu, eu intreb, si poate ca sunt intrebari retorice...
O zi buna tie si puiutului tau! [/font][/purple]

[RobertIahn]

cel mai mult ma deranjeaza indiferenta sotiei mele fata de copil, mai ales ca avem un baietel foarte reusit si foarte frumos. Prin aceasta imi dau seama ca nu da doi bani nici pe mine. Si faptul ca banii care sunt alocati pentru cresterea unui bebelus sunt deturnati fara nici o remuscare. Nu imi dau seama la ce anume te referi ca un barbat poate muta muntii pentru dragostea lui. Adica eu ar trebui sa accept o gramada de josnicii si sa ma apuc sa procedez ca in filme? Ar insemna sa creez un precedent si a doua oara ar putea sa se intample mai rau: sa plece cu copil cu tot.
Cum am zis, sambata seara am fost vizitat de sotia mea impreuna cu o prietena de-a ei, pentru a vedea copilul. Dar era mai mult ingrijorata sa nu se supere sotul prietenei ei ca intarzie. Am intrebat-o cum ar fi reactionat sotul prietenei ei daca aceasta ar pleca si ar mai suna dupa 3 zile? Mi-a dat dreptate ca a gresit.
Ieri seara ne-am intalnit intr-un parc si am plecat in oras cu masina pentru a vedea cum este in centru luminat de sarbatori. Am facut un tur al orasului cu ea, poate isi aminteste de vremurile noastre bune...
Am vorbit si azi cu ea, dar foarte putin. Mi-a spus ca imi da telefon numai cand nu sunt ai ei acasa. Am vorbit foarte putin...

[framboise]

[purple][font=Verdana]Robert, sotia ta mai vede din cand in cand un medic? Vreau sa spun, mai verifica din timp in timp cineva depresia ei?
Ia medicamente asa pana cand?[:O][/font][/purple]

[RobertIahn]

La prima externare mi s-a spus ca tratamentul prescris va trebui sa-l ia timp de 2 ani. La a doua externare mi s-a nu mi s-a mai spus nimic, am fost rimis numai a doua zi la asistenta sefa sa-mi dea reteta si biletul de iesire. Ea nu stia nimic.
Pe biletul de iesire scrie numai recomandari: "continuarea tratamentului conform retetei si evidenta si control prin Policlinica Teritoriala".
Am intrebat-o pe sotia mea cum continua tratamentul si am aflat ca de fapt ultima oara a fost in control cam acum 2 saptamani. Incerc sa o conving sa vina cu mine la control la doctorita care a tratat-o la spital, dar nu vrea.

[RobertIahn]

Astazi sotia mea m-a anuntat ca ar vrea sa vina sa vada copilul. Am fost de acord.
Intr-adevar, pe la ora 18 a venit cu un pachet de pampers si un pachet de Milumil 2. Am lasat-o sa dea de mancare baietelului si sa-l culce. I-am lasat singuri in camera copilului, sa nu-i deranjez. Dar pe la ora 20 mi-a lasat copilul in brate plangand si a plecat grabita ca o asteapta parintii de 2 ore afara in masina. Cam asta a fost tot. Aceasta este a doua vizita a ei la copil in aproape 6 saptamani.

[RobertIahn]

Am ramas dator cu un raspuns.
Am mai facut acest gest cand sotia mea s-a externat definitiv. M-a rugat sa mergem cu copilul impreuna la spital sa-l induplecam pe doctor in felul acesta sa o externeze. Am reusit sa convingem si medicul curant si medicul sef in felul acesta. Dar aceasta a fost o greseala. Si s-au vazut consecintele.
Nu am sa-mi mai folosesc copilul pe post de "arata pisica". Nu vreau sa tin copilul in frig sau sa-l duc incolo si incoace doar pentru a convinge pe cineva sau nu. Tin cont ca este decembrie, in masina este frig si curent, sunt prea multe pe care trebuie sa le iau dupa mine...

[powerpuff_girl]

Robertlahn, scuza-ma ca ma amestec acuma brusc si eu dar am tot citit cazul tau chiar daca pana acuma nu ti-am scris.
Din cate inteleg eu dupa aceasta ultima vizita a sotiei tale se pare ca are momente in care totul e ok sau mie asa mi se pare. Adica faptul ca vine si sta 2 ore cu copilul si se comporta cat de cat normal este un fapt imbucurator si daca tinem seama totusi ca sotia ta e bolnava si nu denaturata inseamna ca merge spre vindecare. Dar faptul ca brusc isi aminteste de parintii ei si lasa copilul plangand si alearga la ei arata totusi ca nu e inca vindecata. Acuma eu spun numai din ce inteleg eu fara sa am habar de medicina. Dar daca dupa atata timp vine si sta 2 ore cu copilul uitand complet ca parintii ei stau jos in masina mi se pare un lucru care merge spre bine.
Oricum eu in locul tau m-as interesa daca face tratamentul.Ca doar medicamentele astea nu se cumpara oricum de la farmacia din coltul strazii. Ii trebuie o reteta,nu? Deci medicul ar trebui sa stie daca i-a mai scris sau nu o reteta. Asta ar insemna ca face tratamentul si ca merge spre bine,nu? Eu iti doresc oricum putere de a merge mai departe si de a te descurca pentru ca sunt absolut constienta ca nu ti-e deloc usor. Si faptul ca iti cresti singur copilul spune multe despre tine. Esti un tata bun si sper ca vei ramane asa. Copilul tau are mare nevoie de tine si tu nu trebuie sa uiti asta.

[mirela_c]

Da, asa este. Copilul tau are mare nevoie de tine, dar tot atata nevoie are si de mama lui.Titlul subiectului ma duce la gandul ca el o sa creasca si nu va sti ca are mama!!!???
Nu as putea spune ca inteleg exact prin ceea ce treci;presupun ca iti este foarte greu, insa cred ca ar trebui sa te implici mai mult si sa incerci sa o aduci acasa. Nu te mai gandi ca se creeaza un precedent, nu asta e important. Eu cred ca cel mai important este ca baietelul tau sa creasca cu ambii parinti, mai ales ca asta este si calea ei spre vindecare.Asta daca iti doresti cu adevarat...
Iarta-ma daca te-am suparat, dar vad tot timpul subiectul asta si am simtit nevoia sa-mi spun si eu parerea.

[RobertIahn]

Asa este dupa cum ati spus. Evolueaza spre bine. Dar pe mine nu vrea sa ma informeze daca tratamentul continua si cum anume continua. Aseara i-am propus sa mergem impreuna la medic sa ma informez si eu despre stadiul sanatatii. Nu a vrut. I-am spus ca pana la urma este dreptul meu, ca sot, sa stiu despre starea sanatatii familiei mele.

S-ar putea ca azi sa se comport bine 2 ore, maine sa se comporte 2 zile si apoi sa o luam de la capat. Nu pot sa risc acest lucru, mai ales ca avem si un baietel la mijoc. Eu trebuie sa ma asigur ca totul este macar aproape de OK. Macar sa stiu ce ma poate astepta.