Despre sotul meu
Mai are 2 frati mai mari ,o sora si un frate mai mici(pentru care el a fost tata si mama),facea mancare,curatenie(de la 8 ani),avea grija de maica-sa cand era bolnava si de fratii lui mai mici.Cred ca problemele lui de comportament provin de atunci,din copilaria lui,pentru ca pot spune ca a fost terorizat de fratele lui mai mare.Desi facea toate astea,am inteles(aseara)ca era luat la raspundere de tatal lui,numai el,nu si fratii lui care nu faceau nimic,ca nu a facut nimic.M-a comparat cu fratele lui ca daca nu vrea sa faca ceva,atata ma rog de el pana e cum vreau eu.dar de multe ori eu am dreptate si era mai bine daca faceam cum am vrut eu(uneori avea si el dreptate).
A muncit de la 17 ani,s-a descurcat destul de bine ,si-a ajutat parintii,ba chiar a reusit sa cumpere apartamentul unde locuiau(de la stat)pe care l-a pierdut din cauza fratelui mai mare,care a luat bani din banca si a girat cu apartamentul.De aici incep toate problemele si regretele in familia lui.Parintii s-au mutat la tara intr-o casuta ramasa de la parinti...
Toata viata a ajutat oamenii pe care i-a intalnit,fara vreun motiv anume,dadea bani in stanga si-n dreapta celor care aveau nevoie...
A avut un accident de masina(un aro l-a lovit in bazin)era sa ramana paralizat,cand a mers la medic i-a spus ca nu-l intereseaza sa ceara despagubiri,doar sa stie ce probleme are,a fugit din spital,a ajuns acasa la tara pe picioarele lui ,dar ajuns acolo,abia mai putea sta pe picioare.A avut multa vointa si s-a vindecat singur,prin autosugestie ,a reusit sa prinda putere in picioare.Parintii lui nici nu stiau ca a avut accident de masina(nu le-a spus sa nu-si faca griji).
La 20 si ceva de ani ,cand lucra la telefoane,a fost curentat pe un stalp de inalta tensiune din vina unui coleg.S-a ales cu o cicatrice pe inima,la cap si in alte locuri
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
(nu spun).A trecut cu bine si peste asta.A fost o perioada cand reusea sa vindece oameni(dar isi facea rau lui,simtea o slabiciune in corp),a povestit cu calugari,cu preoti despre asta,pot spune ca e si putin religios...
apoi m-a intalnit pe mine,chiar in cel mai greu moment al vietii mele,intr-un oras strain mie(Bucuresti),demoralizata si fara nici o dorinta de viata.M-a ajutat sa ma pun pe picioare,avea grija de mine in fiecare secunda,mi-a redat increderea in oameni,mi-a aratat si frumusetile Bucurestiului(era in preajma sarbatorilor si orasul era impodobit),m-a invata sa zambesc si sa iubesc din nou(desi iubeam un om care nu merita,si el o alta fata),eram cei mai buni"doar prieteni".Fara sa ne dam seama ne-am apropiat si fizic,impotriva vointei noastre,regretam,dar o luam de la capat.Comunicam prin telepatie,ne sarutam ore in sir si stateam lipiti unul de altul tot timpul,parca eram siamezi,ne-am povestit unul altuia toata viata,toate secretele,nu ne-am ipartasit iubirea,simteam,dar de spus...sa spuna el primul si-apoi spun si eu...dar nimic.Eram plansa toata ziua si cu ochii rosii,eram dependenta de el(in acea perioada)dar el m-a vazut frumoasa...el a vazut frumusetea interioara...Desi lumea spune ca nu e stralucit,sa se bucure ca are o sotie frumoasa,pentru mine e cel mai frumos om,are cel mai nobil suflet...
Ne-am despartit(trebuia sa ma intorc acasa).O despartire rece,fara adio,doar pa.
Ajunsa acasa am incercat sa-l uit,a fost doar omul potrivit,la momentul potrivit.Am simtit ca va ramane mereu prietenul meu de suflet,pentru toata viata,si ma va ajuta din orice colt al lumii se va afla.Singura mea legatura cu el era emailul matusii si un nr.de telefon.De cate ori il sunam,era rece,distant,nu-mi spunea ce simte.Trebuia sa-l uit(sa ma gandesc la el doar ca prieten,sa uit ca-l iubesc)De fapt nici nu stiam daca e asa.Mi-am indreptat atentia spre baiatul ce il iubeam inainte(era in Spania),doar sa pot sa-l uit.Iubeam doi odata?
Dupa 6 luni,am mers la net sa vb cu baiatul din Spnia dar nu am reusit.In schimb,m-a gasit Dodo(sotul).atunci,dupa 6 luni,nu m-am putut abtine sa nu-i spun ca-l iubesc.Apoi a cazut net-ul si am pierdut legatura.M-a sunat si mi-a spus ca si el ma iubeste,credeam ca spune doar pentru ca vreau eu sa aud.
Dupa 1 an de cand ne-am cunoscut(vreau sa va spun ca l-am tinut ascuns in sufletul meu si doar cateva peroane stiau de el printre care si tata,dar nu prea multe) m-a cautat acasa,in Bistrita.A gasit adresa intr-o poza cu mine(eram in fata blocului si se vedea adresa).M-a gasit ...dormind.Cand m-am trezit am crezut ca visez...
Seara l-a cunoscut pe tata(era baut si s-a culcat,au schimbat doar doua vorbe,cred ca doar salut si atat).A ramas la mine peste noapte,iar a doua zi l-am dus pe tata la spital.Atunci cand a venit salvarea,el le-a sarit in ajutor cu tot ce putea ,ba chiar a luat scaunul in care l-au pus sa-l coboare,nu putea sa -l scoata pe usa(din cauza dulapului)si singur l-a scos din camera,a urcat in spate in salvare,a intrebat mereu cu ce poate sa ajute.Eu eram in fata si nu am stiut ca tata a facut infarct,l-au resuscitat,acolo,in salvare ...
Vreau sa fac o paranteza si sa va spun ca eram preferata tatalui dintre cele 3 fiice,eram mai cuminte si mai matura in gandire...In ultima vreme aveam o relatie foarte stransa,parca simtea ca se duce,se plangea de dureri de cap,renova in apartament(era de meserie)si nu intelegeam de ce nu poate sa lucreze.Imi spunea mereu sa le spun surorilor mele ca nu poate termina pana de sarbatori...Ii pasa foarte mult de viitorul meu,ma tot intreba de baiatul din spania,daca imi place,odata i-am spus ca ma duc la Oradea(de acolo e Dodo)si ma marit,a spus:du-te,ii parea rau sa ma duc de langa el.Si cred ca s-a tinut pe picioare pana in clipa in care a aparut Dodo si stia(sau simtea) ca ma lasa pe maini bune...Cred ca D-zeu l-a trimis pe sotul meu la mine,sa-l inlocuiasca pe tata,sa-i dea un rost in viata...
Cand am ajuns la spital,sotul nu mi-a spus ca tatal meu a facut infarct si 2 minute nu i-a mai batut inima(ca sa nu ma sperii)
Trei zile l-am vegheat pe tata la spital,era in coma,creierul nu-i mai functiona.Atunci ne-am dorit amandoi,la fel de mult un bebe,sa-l facem bunic pe tata. Am facut cu randul,toate 3 surorile,dar atreia zi,s-a intrerupt legatura si pentru 30 nimute nu a mai fost nimeni langa el...Atunci s-a dus,avea cancer la ficat in ultima faza,un cancer rar la o glanda si un plaman uscat.Si el se plangea doar de dureri de cap.Stia de fapt ce are...Eu nu am vrit sa-i spun Lui Dodo ca amurit(erau sarbatorile si trebuia sa se intoarca acasa.A doua zi trbuia sa plece(l-am privit toata noaptea ca nu stiam cand o sa-l mai vad).A aflat si nu a mai plecat.Impreuna cu ceilalti baieti,au terminat apartamentul(el a facut instalatia electrica si multe altele).
Dodo a avut grija sa avem de mancare,desi primeam din toate partile nimeni nu avea chef sa gateasca,doar el,de Craciun a gatit nu stiu cate feluri de mancare pentru toata casa...Nu puteam sa plang din cauza surorilor(care erau mai slabe-una nu vorbea iar alta a vrut sa se arunce pe geam).Trebuia sa fiu tare,noaptea ma trezeam speriata,il vedeam pe tata cum se ridica brusc din patul de spital,imi regaseam linistea doar in bratele lui care facea orice pentru mine sa-mi fie mai usor.
A ramas la mine 4 luni pana mi-am revenit(surorile mele si-a revenit foarte repede),m-am lasat de servici,nu mai rezistam,el ma treza dimineata la 6 sa pot ajunge la 8 imi dadea sa mananc,imi facea cafeaua...au inceput certurile,rautatile,separarile(fiecare cu mancarea lui).Desi Dodo cupmpara paine,ulei,zahar tot timpul cand se termina,pentru toata lumea.Dodo a fost prea bun si toti au inceput sa profite de pe el,s-a saturat saracul...L-am "obligat"sa suporte tot.Dupa 4 luni a plecat la parintii lui sa vada ce mai fac.A spus ca lipseste o noapte si a lipsit 4 luni.Am crezut ca nu se mai intoarce,am plans 3 zile si nu am mancat nimic,de ce sa se mai intoarca in calvarul casei mele...dar s-a intors pentru mine. Vara ne-am retras la tara sa ne gasim si noi linistea,acolo,l-am priectat pe bebe.In octombrie am reusit sa facem starea civila(desi mai aveam o luna de doliu)Cand s-a nascut bebe a fost cel mai mandru tata(dar si cel mai speriat)De aici s-a ajuns sa vindem apartamentul,sa-l impartim...Cand bebe avea 2 luni ne-am mutat in chirie,unde ne-am gasit linistea,pentru un timp.A fost foarte intelegator,ma ajuta foarte mult si cu bebe,...cand ne-am internat in spital la Cluj zilnic a venit la noi,desi spunea ca numai in week-end mai vine,a doua zi era inapoi.Imi aducea mancare,haine...si nu mai vroia sa plece,trebuia sa stau cu el cateva ore,cred ca-i era foarte urat fara noi.A fost cel mai intelegator sot si tata,imi facea tot timpul pe plac,...cred ca eu l-am schimbat...
![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "O floare din partea mea")
![[il]](./images/smilies/inlove.gif "indragostit")
![[cool]](./images/smilies/cool2.gif "Cool!")
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
