Eterna poveste - soacrele

[Diana_2006]

E f departe. Pai atunci de ce nu o inviti pe ea la voi? Asa nu mai trebuie sa va separati voi familia. Cred ca asta ar fii o idee mai acceptabila si pt ea, mai petrece ceva timp cu nepotelul, fiu si nora, in modul acesta poate te mai apropii si tu de ea.

[Diana_2006]

Pardon, am vrut sa scriu.

[aceeasi_eu]

Cristina...
Povestea ta seamana cu a multor sotii...
Nu in totalitate dar,soacra mea la fel de posesiva,doamna de la oras,crescuta la tara,se aseamana oarecum.
Prin aceleasi faze am trecut si noi cand socrul meu a murit.
Probabil astfel isi infrang ei durerea,dedicandu-si timpul mamei...
Noi a trebuit sa ajungem la divort....ma rog,aproape...
Decat,,strans cu usa,,a realizat...
Iar referitor la mami...
Ani buni,din politete,nu mi-am permis s-o infrunt.
Insa ajungand in faza pe care o descrii tu,m-am coborat la nivelul ei si am intins...niste certuri penibile si teribile...
Mi-am zis,ce mai am de pierdut???
Si,doar asa am castigat!!!!
Toate off-urile i le-am spus ei,fara sa ma auda sotul si am stabilit cu ea ce
VREAU EU DE LA CASNICIA SI SOTUL MEU
NU CE VREA EA!!!!!!!
Daca nu-divort.
Aparent,vai,cum,eu va vreau binele...
Dar intr-un final lucrurile s-au rezolvat.
Fii alaturi de el!
Du-te cu el la tara!!
Ptr a stii exact cu ce arme te ataca dusmanul!
Vezi,analizeaza,din cate te-am citit,esti un bun psiholog,cu ce il domina ea,prin ce lucruri il apropie.
Ia-ti tema de studiu-RELATIA SOACRA si incearca,subtil sa aplici anumite lucruri.
De asemenea-ce lucruri il deranjeaza la ea-prin asta demonstreaza-i ca esti altfel,castiga-i increderea!
Nu il ataca pe el-legat de mama lui,atac-o pe ea!!!!
Vazute din afara lucrurile,e simplu de dat sfaturi,tu stii,tu poti,tu trebuie sa duci relatia pina la extreme!!!!
Daca va iubiti,o sa rezolvati acesta problema!!!!!!!

[cristina_gl]

Multumesc, Diana_2006 pentru urare si fetelor, pentru raspunsuri!
Am momente cand sper ca aceasta problema se va rezolva, alteori insa (si mai des, din pacate), sunt convinsa ca eu si sotul meu nu ne vom petrece toata viata impreuna. Asa cum spuneam, mai exista si alte probleme in casncicia noastra si toate puse una peste alta... nu stiu ce vor declansa. Bine, n-am crezut niciodata (nici macar la inceputul relatiei noastre, cand totul era roz si iubire) ca o relatie poate sa decurga absolut lin, fara hopuri, suisuri si coborasuri. Insa ce sa ma fac atunci cand, in fata oricarei alte probleme, sotul meu reactioneaza prin prisma educatiei primite? De exemplu, s-a lovit baietelul nostru la cap destul de rau. Imediat am dezinfectat zgarietura cu rivanol si i-am pus gheata. Deci, am reactionat, nu am intrat in panica si m-am blocat. Insa mi-au dat si mie lacrimile cand am vazut cat de tare plange. Sotul meu mi-a reprosat ca sunt slaba si ca, daca fac asa la un cucui, ce-o sa fac la o mana sau un picor rupt? Ca, daca nu ma intaresc, ce fel de mama o sa fiu eu? Invariabil, a facut trimitere la propria mama ,,de cate ori ne-am lovit noi... mama ar fi intrat in spital daca era sperioasa si panicoasa ca tine; i-ai pus rivanol? bine, acum o sa treaca". Adica, daca mi-am facut datoria, ce rost are sa-mi fie si mila de baietel?
... Doamne, ce mai scriu la acest topic! Dar chiar simteam nevoia sa ma descarc...
Haideti sa va mai spun ceva si gata. Stiti de cate ori si-a vazut soacra mea nepotul (primul nepot!)? O singura data! La botez! Adica acum aproape un an, cand puiul avea deja 3 luni si jumatate de la nastere! De atunci n-a mai venit, ea munceste, are treaba, n-are timp. Dar era musai sa mergem noi la ea? De ce? ,,Vreau sa arat si eu in sat ca sunt bunica"!

[cristina2012]

Cand "Micul Print" il viziteaza pe rege acesta ii spune o chestie f. interesanta "daca eu ii cer generalului meu sa zboare si el nu zboara cine este de vina, eu sau generalul pentru ca nu poate?"
Daca el nu poate sa nu munceasca pune-l la munca si asta cat mai mult, alta decat cea pe care o face la maica-sa, sau apuca-te sa-l lauzi pentru rezultatele muncii campului. El probabil face parte din categoria celor care traiesc ca sa munceasca nu muncesc ca sa traiasca. Daca se va simti apreciat se mai relaxeaza si poate devine mai receptiv la tine. Poate va aprecia atunci si munca ta. Exista o vorba prin popor - daca toti ar invata carte cine ne-ar mai lega sireturile dar si invers e valabil. La urma urmei de ce sa sape pamantul cineva care poate face o munca intelectuala pe care nu orcine o poate face?.
LAUDA-L pentru ceea ce face, la urma urmei nu-i chiar asa de rau ca munceste, macar are un rezultat. Daca in timpul asta ar bate stadioanele?? sau carciumile?? ... l-ai parasi mai usor??. Pasiunea pentru munca nu e chiar asa de rea, rau tare e cu soacra. Daca insa il faci sa aiba ochi numai pentru tine n-o s-o mai vada chiar asa minunata.
Ce-a de-a doua sotie a tatalui meu mi-a spus inainte sa ma marit ca daca in intimitate totul e foarte bine, barbatul nu mai pleaca urechea la mama si la rude .
Iti mai zic ceva, incearca sa faci tu ceea ce nu face el. Ti-ai dori o floare? ... da-i tu una lui, adica pune-o in glastra langa pat si spune-i ca atunci cand ai vazut floarea aceea te-ai gandit la el, sau la un anumit moment care va leaga... poate se trezeste in el simtirea... . La mine a mers. Chiar daca e impietrit de educatia primita tot are un suflet in el. Poate ca ti-a scapat ceva despre el, chestii care l-au influentat in copilarie... Cu sufletul ala te-a iubit candva, probabil te mai iubeste dar nu stie. Ce-ar simti daca ai muri subit? S-ar bucura ca a scapat de tine? Asa ar trebui tinand cont ca "nu esti buna de nimic", adica de munca bruta. Eu nu cred. Dar tu ?... . Nu ma refer aici la mila ci la rana pe care o provoaca o separare brusca. Daca separarea exista deja atunci nu mai doare, ramane doar mila.
Nu pierzi nimic daca mai incerci, copilul merita sacrificiul asta. Daca nu te-ai sufocat inca, o luna-doua in plus nu mai conteaza. Cand chiar nu mai poti nu mai ai nevoie sa mai intrebi pe cineva, NIMIC nu te mai retine.
Un preot duhovnic cu experienta sau un psiholog poate v-ar ajuta.
Sa va fie bine!!

[Anca_Cristina_Manea]

[Anca_Cristina_Manea]

Efectiv am ajuns sa urasc cuvatul ,,munca", desi sunt un om foarte activ si n-am fost niciodata de acord cu cei care asteapta sa ,,le pice din cer".

Cristina mai zilele trecute am citit un articol depre diferenta dintre "a muncii" si "a lucra", era din lumea credintei, ceva de genul ca munca este pt animale iar lucrul pt oameni, ca pt a munci nu e nevoie sa gandesti iar pt a lucra orice trebuie sa si gandesti, ceea ce face diferenta intre om si animal.

[cristina_gl]

Anca_Cristina, eu te admir pentru curajul de a pune capat unei situatii care te facea sa suferi! Si e adevarat ce se spune despre munca, chiar daca suna cam dur.

Sa muncesti doar de dragul muncii si sa te lauzi cu asta, chiar daca toata viata te-ai plans de lipsa banilor...?! Atunci pentru ce atata efort? Asta asa, ca idee.

Imi pare rau, Anca_Cristina, ca si tu te-ai confruntat cu o problema asemenatoare. Insa, asa cum ai spus, tot ei vor suferi mai mult, pentru ca nicio femeie care le va fi alaturi nu va fi suficient de buna.

[Anca_Cristina_Manea]

draga Cristina,
Eu pur si simplu nu-i inteleg nici pe ele ca mame nici ei ca barbati.
e asa greu sa intelegi ca mama e mama si are locul ei si sotia e altceva.
le este asa greu sa devina barbati, sa-si asume responsabilitati care decurg din momentul in care si-au format o familie a lor care ii poarta numele sau e mai simplu sa ramana copilul mamei, o fi ceva cu complexul lui Oedip, poate.
Din punctul meu de vedere si mama poarta vina ei, in sensul ca nu ii indeamna sa stea langa familia lui si daca i-ar mai respinge de cateva ori cand isi ofera ajutorul ar fi ceva, dar si ele sunt foarte egoiste si asa cum am mai spus posesive si intr-o oarecare masura poate geloase.
"cum sa fie alta femeie mai buna decat ea" eu zic ca aceste sentimente nu se nasc din iubire.........poate gresesc.
nu stiu la voi care este situatia momentan dar sper sa o rezolvati.

Cand voi avea dispozitie o sa-ti povestesc mai multe, am si eu ca toata lumea povestea mea.

te pup si-ti urez noroc si bafta.

[cristina_gl]

Multumesc, draga Anca. Ma tem ca nu-i mai roz situatia la noi, dar uneori mi se face lehamite sa si vorbesc despre asta. Oricum, in mesajul de mai sus ai pus punctul pe I. Cel putin din unghiul meu de vedere. Si ma tem ca o situatie ca aceasta cu greu poate fi imbunatatita. Sau deloc.