Eterna poveste - soacrele

[cristina_gl]

Dragilor, cand m-am inscris pe acest forum, eram insarcinata si doream doar sa aflu informatii despre sarcina si ingrijirea copiilor. Nu mi-am propus sa scriu despre of-urile mele in ale casniciei, nu pentru ca n-as fi un om deschis (ba dimpotriva), insa am preferat, pur si simplu, sa nu o fac.
Acum insa am nevoie de sustinere, si de ce nu, sa aflu mai multe pareri despre situatia mea.

Cum e cu soacra mea? Pe scurt, pe ea si pe sotul meu inca ii mai leaga cordonul ombilical :). Nimic neobisnuit, insa acest lucru ne afecteaza serios relatia (iarasi nimic neobisnuit, nu?)
Soacra mea este genul care considera ca doar munca fizica inseamna munca (ea s-a retras la tara cum ceva ani, impreuna cu socrul meu, care, din pacate, nu mai e printre noi). Cititul este pierdere de vreme, considera ca am ales sa lucrez in invatamant doar pentru ca ,,programul e lejer" etc. Nu vreau sa intru in amanunte, insa sotul meu nu a apreciat niciodata ceea ce fac si am facut, asa cum ar trebui. Aparent, ma sustine in cariera, dar nu scapa vreo ocazie sa-mi spuna ca ,,mama munceste, ca are viata grea, ca nimeni pe lumea asta nu se compara cu ea". Si el este intelectual, insa, atunci cand merge la tara, munceste pe branci, ceea ce nu se poate spune despre mine. Eu m-am nascut si am crescut la oras, nu ma pot adapta muncii campului si gospodariei de tara, cu toate ca ii respect pe cei ce fac asta si consider ca este o munca foarte grea. In schimb (nu vreau sa ma laud), consider ca am o capacitate foarte buna de munca intelectuala, cu care imi castig painea (salariul+bani din alte proiecte si activitati).
Soacra mea nu scapa nicio ocazie sa-i reaminteasca sotului meu ca sunt lenesa, ca nu sunt nora pe care si-a dorit-o. Pana aici toate bune, adica, nu trebuie sa fiu nora pe care si-a dorit-o ea, ci sotia pe care a vrut-o sotul meu. El este insa foarte influentabil si v-am spus si de povestea cu cordonul omblical.
Ideea e ca aproape am ajuns doi straini. Acestor discutii li se alatura alte probleme care apar intr-o casnicie si care, cu o buna comunicare, ar putea fi rezolvate. Poate ca exagerez eu, insa am ajuns sa cred ca, pentru sotul meu, toate ,,sforile" trag inspre mama lui. Sa nu credeti ca ma opun ajutorului pe care i-l ofera. Vreau doar sa fiu respectata pentru ceea ce sunt, vreau ca sotul meu sa inteleaga ca are acum propria familie, care (grsesc oare?), ar trebui sa fie prioritara.
Sa ma iertati daca am scris prea mult, ar fi inca multe de spus. Astept parerile voastre si poate sfaturi.

[Iullia]

Cristina, parerea mea e ca trebuie sa schimbi putin chestia asta.
in primul rand, cred ca sotul tau stia ce faci, sau ceea ce vei face in viata, respectiv ca vei fi in invatamant.
Prin urmare, nu a fost ceva nou pt el, respectiv mama lui.
Apoi, daca mama lui e mai importanta decat viata alaturi de tine, si daca merge pe principiul ca mama e doar una, ... deja nu vad nici o schimbare.

Este adevarat ca mama este mama, dar tu esti femeia langa care a ales sa mearga mai departe, iar mama ramane undeva, nu neaparat in urma, dar nu-si prea are locul intre voi.

Asa vad eu lucrurile.
Imi pare rau, dar de afara, nu se vede prea bine chestia asta.

La multi ani pt azi.

[cristina_gl]

Multumesc Iullia, pentru raspuns si pentru urare. O primavara frumoasa si tie!

Ce sa spun, nici din interior lucrurile nu se vad si nu se simt mai bine. Haideti sa va mai spun ceva: toata aceasta saptamana, sotul meu este plecat. Unde credeti? Bineinteles, la mama lui. Si e saptamana cu 8 martie si 9 martie (aniversarea casatoriei noastre). Cand l-am rugat sa amane plecarea, mi-a zis ca nu poate, a promis ca se duce!!!
Imi pare rau ca azi trebuie sa fiu un pic trista (refuz sa fiu trista de-a binelea!) si ca simt nevoia sa scriu la subiectul acesta.

[Iullia]

Inteleg ca el deja a facut alegerea.
Acum scuza-ma, dar pe tine ce te mai tine langa el?

Preferi sa asteptandu-l sau sa-ti vezi de tine si de viata ta?
Eu am o vorba, doar o viata am, nu traiesc de 10 ori, si chiar daca ar fi asa, tot la mine m-as gandi.
A nu se intelege ca sunt egoista, dar daca as vedea ca nu prezint interes pt sotul meu, care o prefera pe mama lui mie, atunci ...

[cristina_gl]

M-am gandit de multe ori la asta si chiar am fost pe punctul de a divorta. Am revenit, gandindu-ma ca nu trebuie sa renunt fara lupta, fara a incerca toate solutiile posibile. Insa... nu stiu care sunt toate.
Asa este, nu merita sa ne sacrificam pentru oameni care nu ne pot respecta. Eu sunt o luptatoare, am pierdut si in cariera, dar m-am redresat si am castigat mai mult decat pierdusem. Insa in casnicie, prea des am avut sentimentul ca lupt in zadar.

[Diana_2006]

Cristina cred ca sotul tau nu este matur indeajuns pt a se implica intr-o casnicie (alta scuza nu pot sa-i gasesc). Bine ca nu se culca cu maica-sa daca tot timpul merge la ea, inclusiv acuma de 8 martie si 9 martie cand e aniversarea voastra. Incearca sa vb cu el despre aceasta problema si spuneti puctul de vedere, este foarte important. Poate ca daca ai petrece si tu ceva timp cu el sau soacra ta te-at vedea cu alti ochi. Puteai si tu sa mergi cu el impreuna la mama lui. De ce nu ai mers?

[cristina_gl]

Diana, soacra mea locuieste la 300 km de noi. In plus, acasa la ea este frig, peretii sunt reci (foloseste doar un radiator, nu prea face focul in soba ca nu are cu ce), deci nu era momentul pentru o calatorie cu baietelul nostru.
Din pacate, soacra mea nu ma poate vedea cu alti ochi atata vreme cat nu demonstrez ca sunt harnica si muncesc (adica, sa merg la camp, sa am grija de animale, sa mulg vacile etc).
Cu sotul meu am vorbit de nenumarate ori, el recunoaste ca maica-sa exagereaza in unele privinte, insa amprenta personalitatii ei este mult prea puternica in mintea lui. El si fratele lui au fost crescuti intr-un regim spartan, munca fizica fiind principala valoare si calauza in viata lor. Efectiv am ajuns sa urasc cuvatul ,,munca", desi sunt un om foarte activ si n-am fost niciodata de acord cu cei care asteapta sa ,,le pice din cer".
In esenta, sotul meu este un om cald si sufletist (seamana cu socrul meu, probabil), dar care toata viata a incercat sa-si inhibe aceasta caldura sufleteasca. Aceasta deoarece mama lui tot timpul se bate cu pumnul in piept ca e o femeie puternica, ca n-are timp de sentimentalisme. Nu suporta dovezile de sensibilitate si afectiune, oricui ar fi adresate, le considera slabiciuni inutile, o piedica in calea eficientei muncii. Este o femeie rece, care si-a ,,facut datoria" fata de copii (i-a crescut, i-a hranit, i-a dus la medica cand a fost nevoie etc), dar care nu le-a oferit ceea ce era mai important pe motiv ca n-a avut timp (doar a muncit toata viata nu?). Acum are pretentia sa i se rasplateasca eforturile, copiii trebuie sa fie la cheremul ei, sa-i munceasca, s-o ajute, ca doar i-a crecut, nu? Inca ceva: intr-o discutie cu ea mai demult, i-am spus ca eu n-am facut copilul ,,ca sa aiba cine-mi aduce o cana cu apa la batranete". Ea, mirata, m-a intrebat sec ,,dar pentru ce?"
Cat a trait socrul meu a fost mai bine, o mai tempera pe soacra-mea (cu toate ca ea a condus casa dintotdeauna), insa acum...
Revenind la vizitele la ,,mamica" - sotul meu nu merge foarte des, o data la cateva luni, insa face ce face si se invarte in jurul aceleiasi probleme: ,,trebuie s-o ajut pe mama", ,,trebuie sa fac ceva pentru mama", ,,mama munceste, saraca" etc, iar jumatate din concediul lui este dedicat... cui? Ati ghicit! Mamicii! Plus ca sunt si alte pretentii din partea ei, dar vreau sa ma opresc aici.

Este usor sa spui ,,desparte-te", ,,pleaca". Si eu am spus-o, insa...

[lelisor]

Asta cu sotii care-s legati de mame cred ca e universal valabila. Pe sotul meu de exemplu il suna maica-sa in fiecare zi (cel tarziu la 2 zile) dar, sincer, pe mine nu ma deranjeaza. E adevarat ca nu se compara cu situatia ta, Cristina, dar nici foarte departe nu e. Abia in ultimii doi ani (din 10 de cand suntem impreuna) a mai rarit-o cu vizitele la maica-sa dar nici astea nu ma deranjau pentru ca nu erau foarte lungi (doar cateva zile).
Altfel, ce-ti pot spune ... o saptamana din concediu o puteti petrece toti trei la mama lui (vara daca zici e prea frig acum), una cu parintii tai (ca doar si tu ai parinti, nu?) si ce mai ramane doar voi.
Si, daca tot simte nevoia s-o ajute material (munca la camp si nu "sentimentalisme") sa-i trimita bani sa-si mai angajeze un om care s-o ajute ... cred ca banii de drum ar acoperi o mare parte din ce-ar trebui sa-i dea respectivului pt munca prestata, nu crezi? Cu inca ceva in plus se rezolva Ca, daca are nevoie de el personal acolo inseamna ca-s sentimentalisme dar nu vrea s-o recunoasca ... probabil si pentru c-a ramas singura. Eventual, daca ar vorbi mai des la telefon...?

[lelisor]

Am uitat sa precizez ca voi fi mama de baiat
Poate ma gandesc si eu in avans ...

[psyche]

Cristina, din ce am citit, eu am impresia ca soacra ta are pur si simplu o mentalitate specifica satului, ingusta, pe principiul "fac copii ca sa aiba cine sa ma ingrijeasca la batranete" (cum ai si spus si tu mai sus) Eu imi fac datoria fata de ei, ei trebuie sa-si faca datoria fata de mine. Si ii preseaza in acest sens.

Am vazut cazuri in care pt ca fiul se ducea rar de fiecare data i se spunea ca uite feciorul lui cutarica sau al lui cutarica vine mai des, a fost si cu nu stiu ce ocazie si l-a ajutat la stransul de nustiuce. Rezultatul? Nu se mai duce. Daca il vad o data pe an 24 de ore e bine.

Cat despre frica asta de sentimentalisme, nu stiu ce sa zic, poate asa a fost la randul ei educata soacra ta, sa-si ascunda sentimentele ca acestea reprezinta slabiciuni, si, ca un om simplu ce este, a luat-o ca atare.

Totul e ca sotu tau sa realizeze chestia asta si sa nu mai pice la orice ii spune mama lui.
Poate am exagerat putin, probabil ca isi si iubeste mama f mult, in afara de datoria asta pe care i-a imprimat-o in cap.