Carpe diem!

[ygrec]

Am deschis un jurnal al dispozitiilor sufletesti...si de fapt nu gasesc cuvintele care sa exprime care este starea mea reala...Am recitit tot si mi-am dat seama ca evit subiectul EU...
Din viata copilului am fost absenta vreme de cateva saptamani...nu fizic ci mental. Nu m-am bucurat de primii lui pasi, si am facut eforturi uriase ca sa nu innebunesc cand plingea in perioada aparitiei noilor dintuci.
Nu voiam sa stau cu el singura pentru ca nu puteam avea grija. Mintea imi era la tata.
Inainte cu doua saptamani ca fiul meu sa implineasca un an, cand ne faceam planuri pentru petrecerea de "taiere a motului" tatal meu a iesit din viata nostra discret, fara suferinta, in urma unui infarct. Atunci cand credeam ca viata este generoasa cu mine, lumea s-a prabusit in jurul meu iar eu nu am mai fost buna sa fiu fiica pentru mama, sotie sau mama.
Inca incerc, fac efortul de a-mi reveni, dupa 4 luni.Oare cand am sa ma linistesc si ce trebuie sa se intample ca sa nu ma mai consum atat si sa ma indrept totusi spre familia mea?

[larisa29]

Of, Ygrec, deschizi o rana si in sufletul meu. tatal meu a murit la varsta de 50 de ani, in urma cu doi ani, dupa o suferintza atroce. cancer renal cu metastaze osoase. se topea ca o lumanare si nu putea muri, nu dorea sa moara. pentru ca eu eram insarcinata, si fiind singurul lui copil, isi dorea poate mai mult decat sanatate sa isi vada nepotul. nu a fost sa fie, cand bebe din burtica avea 5 luni tatal meu s-a stins. cat am suferit nu iti pot spune. pentru ca nu exista cuvinte care sa exprime intensitatea durerii. am crezut ca niciodata in viatza mea nu voi mai suferi asa...insa nu a fost sa fie...dupa 3 luni, fiintza micutza din burtica mea a incetat sa respire. eram o mama care nu apucase sa isi tina fiul in bratze. luni de zile viata pentru mine nu a mai avut nici rost, nici noima, nimic.totul era durere. treptat, cu ajutorul sotului meu, al unor prieteni apropiati, am reusit sa depasesc momentul. l-am depasit. nu am uitat nimic, iar durerea e si acum in sufletul meu. nu mai e atat de ascutita, ea mocneste si adeseori imi curg lacrimi pe obraz , gandindu-ma la cum era odata, la ce am pierdut si la ce as fi putut avea.

[ygrec]

Parca niciodata nu am trait o durere de o asemenea intensitate...Eu eram febletea, eu eram "bucatica rupta din ta-su" eu eram ca el( fratele meu semana cu mama)
Fiul meu ii seamana foarte mult, are mimica si gesturile lui...Conformatia lui, bine legat...
De cele mai multe ori... plec de la servici, si, in drum spre casa, cand ma gandesc ca ma intalnesc cu mama-are grija de fiul meu- si ca o sa ii vad din nou durerea impietrita pe chip, ma apuca plinsul si...o iua de nebuna pe strazi ocolitoare ca sa imi treaca, sa nu ma vada.

De ce e asa de greu sa vorbesc despre asta si am lacrimi pe obraji? Imi este atat de dor de el...

[ygrec]

sotul meu imi spune ca el e "dragobetele"meu...oare ce fire nevazute l-a facut sa imi scrie acum...cand am asa o stare?

[ygrec]

Azi este asa frumos afara, este si 1 Martie...As vrea si eu sa renasc...sa gasesc atata putere in mine!
Sa gasesc cuvintele care sa ii descreteasca un pic fruntea mamei mele si sa ii usuce chiar si pentru o secunda lacrimile din suflet...
Azi nu am sa fiu trista si nu am sa las nimic sa impiedice asta.
Am primit si eu martisoare si flori, si e tare placut.
Ma gandesc la timpul cand va trebui sa cumpar sacosa de martisoare pentru fiul meu si pustoaicele lui...
Deocamdata...aseara s-a culcat pe la 20:30 si...la 2 noaptea, cine era de garda?...I-am dat papica, l-am schimbat, i-am pus muzica, l-am leganat, i-am dat si niste jucarioare in patut...Slava Domnului ca a adormit la loc!

Doamne cat de mult il iubesc!

[ygrec]

Mi - am facut si eu o bucurie!

[aky]

ygrec, pt tine si bebelusul tau scump

[Dana103]

Cred ca o sa cam ai martisoare de cumparat! La cum arata!!!!!

[ygrec]

Eiiii! Foooarte multumim de compliment!
o sa trecem si pe la pagina cu pozele bebeilor nostri.

[ygrec]

Dana103...pentru fetita ta pastrez un martishor special cu saru'mana ca..e mai mare decat bebeloiul meu!!!
Aky...fetita ta are nevoie de un prieten mai experimentat in ale pampersilor!..Asa ca o asteptam!