Alcoolul, distruge multe vieti!!nu vreau sa o distruga si pe

[ella-o]

In familia sotului meu se bea foarte mult .Asa s-a invatat sa bea si nu orice:palinca de prune.Locuiesc departe de familia lui si nu prea imi place sa ii vizitez desi sunt oameni de treaba.Inainte sa ne casatorim mi-am dat seama ca asta e o problema.Dar nu e alcoolic.Bea numai la chefuri ,de sarbatori...dar si cand bea ii intrece pe toti.Dupa ce s-a nascut fetita a inceput sa ma deranjeze lucrul asta.L-am lasat mai mult de un an dar si cand nu am mai putut suporta i-am spus frumos ca ma deranjeaza ca bea asa mult(rar dar mult)i-am explicat motivele.Cred ca a inteles.Incerc sa-l indepartez de prietenii(din familia mea) cu care mai bea si credeti-ma ca imi cere voie daca poate sa bea.Trebue sa fiu foarte atenta sa nu devina un obicei.Am gresit si eu si a mai baut de suparare,dar acum incerc sa nu-i mai dau motive.Oricum,o betie nu strica din cand in cand.Acesta e defectul lui si trebuie sa il accept.Are destule calitati care sa acopere defectul acesta.

[Iullia]

Daca tu consideri ca nu te afecteaza si nu si-a facut un obicei din asta, e bine.
Cu diverse ocazii, fiecare gaseste motiv, sau este "indreptatit" sa bea un pahar.
Totul e perfect cat timp simti ca poti detine controlul.

[anais8]

Casuam, eu zic sa stai bine sa te gandesti pe cine iubesti. Spui ca cel din Buc te iubeste la nebunie, dar tu il iubesti? Spui ca fostul sot te vrea inapoi, dat tu vrei doar sa-l ajuti sa scapi de sentimentul de vinovatie. Dar il mai iubesti? Eu zic ca asta e raspunsul la dilema ta. Hotareste-te pe cine iubesti, sau eu stiu,pe cine iubesti mai mult si ia o hotarare. E pacat sa-ti irosesti viata asteptand! Mult noroc!

[Iullia]

Parerea mea, este ca trebuie sa mergi inainte.
Nu lua cu tine nimic din ceea ce te-ar putea trage in urma.

Cred ca a venit si randul tau sa-ti faci ordine in viata.

[claudel]

Am intrat si eu pe subiectul asta penbtru ca am vazut ceva care mi-a sarit in ochi "alcoolul".marturisesc ca nu am avut rabdare sa citest tot ce s-a scris dar o sa-mi spun parerea.
Copilaria mea a fost un cosmar din cauza acestui cuvant:"alcoolul".Tatal meu ne-a abuzat fizic si psihic din cauza acestui viciu.Si mama a considerat ca nu e cazul sa-l paraseasca pentru ca "copii trebuie sa aiba tata".Doar ca muult mai tarziu mi-am dat seama ca nu l-a parasit din cauza ca il iubea la nebunie.Cineva zicea ca pentru a iubi un om "are el niste calitati".Eu iti(va)spun ca tata nu are nici o calitate si mama tot l-a iubit.Ceea ce denota ca dragostea e oarba...
Deci raspunsul la intrebarea pe care ai pus-o nu il gasesti decat in sufletul tau.Doar un lucru trebuie sa sti....bautura provoaca dependenta...alcolismul este o boala cronica si trebuie tratata ca orice boala.Numai ca pentru asta este nevoie ca cel bolnav sa fie constient de asta si sa vrea sa se vindece.Daca nu, degeaba promite ca se lasa..nu o va face niciodata pentru ca e peste puterea lui.

[Iullia]

Am spus deja ca trebuie sa mergi inainte.
Dar sufletul ramane cu sechele, daca, copil fiind ai trait intr-un mediu care te-a afectat in vreun fel.

Alcoolul marcheaza si chiar distruge vieti.

N-am avut experiente legate de consumul de alcool, dar am prieteni care au.
Nu puteau nici, copii fiind, nici adulti ajunsi, sa inteleaga ce o putea tine pe mama lor intr-o asemenea viata, care nu le facea bine nici lor, nici ei.
Nici eu nu inteleg.

[aleks]

Incredibila povestea ta, Casuam!

Singura explicatie care-mi trece prin minte fata de comportamentul tau este "sindromul Stockholm", acela care se manifesta prin "legarea" psiho-sentimentala a victimei de agresor ...

Stiu eu ... poate unii au inscrisa in gene aplecarea asta spre martiriu, spre autodistrugere (si nu ma refer la sotz !) ...

Intr-un fel, te asemeni foarte mult acelor indivizi care-si fac rau singuri (se taie cu lama, isi infig cuie in craniu etc etc etc), dar nu se hotarasc sa se sinucida.

Desi fac parte din "lista neagra" a celor cu antecedente in familie (am vazut ca ai fost sfatuita/prevenita de ei), nu cred ca lucrul acesta imi intuneca judecata ...

Parerea mea este ca alcoolicilor nu le lipseste ... alcoolul, ci ALTCEVA (poate stima de sine - self-esteem-ul britanic -, poate sentimentul de apartenenta la specia umana - si nu-mi vine a glumi...), inca nedescoperit. In general, sint oameni care nu se iubesc decit pe sine, nu se gindesc la altceva/altcineva decit la sine, nu vad/percep alte probleme mai importante decit UMPLEREA unui gol interior care-i macina pina la propria distrugere. Intr-un fel tragic, alcoolismul este foarte aproape de gelozie, si la fel de greu de vindecat.

N-ar fi o problema, daca nu i-ar distruge si pe cei apropiati, care, tot de cele mai multe ori, tin la ei, vor "sa-i salveze" etc etc etc. Problema acestora (a apropiatilor) este ca nu percept distanta dintre subiecti (a se vedea paragraful anterior), tinzind sa creada ca simpla cramponare de alcoolic, simpla apelare la materialul brut neafectat de boala, il poate face pe acesta sa "se lase" de dragul lor/lui (?)/de... ma rog, un motiv, acolo...

Dar tocmai asta este! Nu exista acel material brut la care sa apelezi, tocmai pentru ca alcoolicul asta se straduieste sa umple! Adevarata sa fata este cea de dupa umplerea golului (adica in stare de betie), si nu - repet, NU! - cea de dinainte. Nu va mai lasati inselate de aparenta lor pocainta si "austeritate" de 3 zile jumate.

Ce fac eu aici ?! Cred ca m-am ticnit de tot! Oricum STIU ca nu ma asculti (nici una nu ascultati ...) si ca-mi bat buricele degetelor de pomana.

Pacat de tine.

[Iullia]

Aleks spune bine ce spune.


Dar trebuie sa realizezi ca are dreptate inainte, nu dupa ce esti deja traumatizat.

[casuam]

buna fetelor!
am citit cu atentie parerile voastre..
aleks tu spui bine ce spui si este foarte adevart ce spui..si sa stii ca am citit cu atentie, nu scrii degeaba...
despre mine pot sa spun ca m-am gandit mult la situatia mea si am decis ca cel mai bine si pentru viitorul meu este sa las trecutul acolo unde ii este locul si sa imi vad de viata mea mai departe...nu este asa de usor de facut precum scriu eu aici..dar ma straduiesc din rasputeri, cu atat mai mult cu cat am langa un om care ma iubeste si ma respecta la maxim..
am ajuns la concluzia ca eu ca om am facut tot ce era de facut pentru fostul meu sot..nu mai ppot sa ajut cu nimic, acum a ramas in puterile lui sa isi croieze viata asa cum vrea...eu vrea o viata frumoasa, linistita, am multa dragoste de dat si am cui , pentru iubesc un om deosebit, crae ma face sa ma simt deosebita in fiecare clipa, si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu, spre ca si fostul meu sot sa faca in asa fel incat sa aibe o viata frumoasa si linistita, ce imi odresc mie ii doresc si lui...
viata e una si trebuie sa avem mare grija cum o traim...
va pup pe toate si va multumesc din suflet pentru toate mesajele si parerile voastre