Intamplari haioase la nastere!

[elmas_00]

Nostime,chiar super intimplarile!
Si as putea spune ca am trait si eu o chestie nostima in timpul travaliului.
Venise la "vizita"medicul care ma asistat si era insotit de un student la medicina care facea practica pe timpul vacantei(am nascut in septembrie) si-i explica in timp ce-mi palpa "burtica" ,bine inteles ca l-a pus sa asculte bcf-urile.
"-Le auzi?
-Nu!
-Nu se poate!Nici acum?
-Nu!"
Medicul ii spune "m-ai incearca"....si se indeparteaza...
M-ai pune o data fonoscopul...nimic...se incrunta...e stinjenit...tot nu aude nimic!
Eu zimbesc,si spun"pune urechea bine pe aparat.si preseaza un pic pe burtica ca nu ma sparg!Ai sa auzi sunt cu mult mai multe batai per min decit la adult!Si nici pozitionarea ap. nu-i buna!
Tacere!
Fata prelunga!
"Sunt moasa ii spun...zimbind!"
Aha! se dumireste,ma asculta....si..."Aud!"
Si uite asa m-am trezit dind lectii ...pe mine!

[doriana_lee]

trebuia sa nasc pe 26 martie si am tot asteptat..simtem ca innebunesc.Cand in sf au inceput durerile in seara de 2 aprilie am crezut ca mi se pare!La spital cand am ajuns eram numai zambet si spuneam la toata lumea>eu in sfarsit nasc!!Doctorul saracu'..l-am zapacit pe masa de nasteri ca am avut norocul sa se arda lampa aia mare mare si au adus o alta mica pe rotile..foarte fain!ca lampa mare mi-a ramas pe post de oglinda...vedeam tot acolo..si puneam o gramada de intrebari de l-am zapacit pe bietul om...cand m-a cusut la col,l-a scos afara si eu vedeam in lampa..acum nu-mi vine sa cred ca mi-am vazut colul...
cand a venit asistenta sa ne zica greutatea si am auzit 4700 grame,am zis odata cu doctorul:CUUUUUM?si moasa zice:,,vai...ce mamica eroina,la asa copil ea sa nu scoata un sunet.."si abia atunci mi-am dat seama:,,Hei?eu n-am zis nimic?"
nasterea nu a fost grea,am impins de cateva ori si gata..dar dupa aia..20 de zile nu m-am putut ridica nici macar langa pat..eram terminata si incepea bineinteles sa-mi sece laptele..Am alaptat doar 3 luni si asta cu completare.La spital Marco era cel mai viziat,veneau din alte saloane sa-l vada.Ma secau la un moment dat..
Eu sun mai micuta si toata lumea credea ca sunt fata de liceu...Inainte sa raman gravida am avut 47 kg iar in sarcina am pus 20 dar culmea! nu erau vizibile..asa k bietii oameni nu erau de condamnat,nu?
mai am multe de povestit dar asta micu vrea sa pape acum.
va pup.
am uitat sa scr ca am nascut in timisoara la meternit.Bega

[ADANNA]

Fetelor, ia sa va zic si io una. Ma rog, nu e legat chiar de nastere si nu sunt eu protagonista. Eu sunt una dintre spectatoare.
Ei bine...era a 2-a zi dupa cezariana. Eu si inca 4 mamici, tintuite la pat, deh ...cezariana asta...ne asteptam cu nerabdare copilasii, la papa. Insa, a aparut unul dintre tatici, fericit tare,..atat de fericit incat era , la propriu fetelor!!! Bine,...se putea tine pe picioare, da' oricum. Cum i-o fi dat drumu' in spital, nu-nteleg. Eeee, portarii astia... Asa. N-a aparut proaspatul si "fericitul" tatic bine in salon si hop! si asistenta cu bebeii. Ce sa va zic...atunci cand a crezut taticul ca asistenta ii aduce odorul, top pe ea si-i smulge efectiv copilul din brate, spre disperarea mamei, care-l ruga sa se potoleasca, vadit jenata de situatie si, in special, disperata pt ca al ei sot nu era deloc finut cu firavul nou-nascut. Asistenta, bleaga, n-a zis nimic, a plecat, fiindca mai avea de adus un bb. Incerc sa va redau discutiile care au avut loc:
"Ma, Ghita, ai grija cu copilu'...Nu-l tine asa, baaa..."
"Lasa-ma...e copilu' meu...Tuca-l tata pe el... ..." (Si, credeti-ma, il smotocea pe bb, de nu stia bietul copil daca s-a nascut sau se naste de abia acum, il intorcea pe toate partile, il ridica-n sus, il tzuca peste tot...Era tare fericit!!!)
"Baaai,...nu-i suci gatu'...ai grija la cap, maaa, capu', capu'!!!" (Mai striga mama la el, ma rog, in soapta.)
In timpul asta noi ne vedeam de bbii nostri, dar eram totusi consternate de ceea ce se intampla langa noi...Am ramas fara cuvinte...In sfarsit, apare asistenta cu ultimul bb si i-l da mamicii care a mai ramas. Insa aceasta, contrariata si disperata:
"D-na asistenta, acesta NU ESTE COPILU' MEU!!!
"Doamne!!! Cum nu? Aoleu!!! Unde-i copilu' cu nr 62? "
Taticul "fericit", in toiul tzucaturilor, si-a facut totusi timp, sau din curiozitate, s-a uitat la nr. copilului mozolit la maxim.
" Hiiii...asta are nr 62!!! Ce... nu-i asta al meu???? Pai cum nu???"
Va dati seama ca urmeaza scuzele de rigoare din partea asistentei, care, dupa ce "si-a facut datoria," rapid s-a evaporat, lasand-o pe mama "cea buna" sa-si stearga odorul de saliva unui tatic "superfericit", dar care nu era taticul bun, iar pe acesta bolborosind buimac intruna: "Vaaaai, am tzucat copilu' asta o ora si nici macar nu era al meu...!!!" Eeee, la copilu' lui adevarat, reactia "reintalnirii" n-a mai fost aceeasi, ptr ca , probabil n-a mai avut forta necesara, sau o fi fost precaut in cazul in care s-ar fi repetat povestea.