Mai sunteti atras de partener/partenera dupa ani si ani?

[karenina]

[Link]

Bun. Si pana acuma cum era? Nu stiu cum sa abordez problema, stiu ca asta e un fel de boala, lumea devina sensibila in perioada asta si simte nevoia se grija, de afectiune. Astfel apar tot mai des depresii &stuff. Eu nu pot intelege de ce ratiunea nu poate trece peste "boala" asta? Adica sa poti realiza ca in definitiv nu este nimic neobisnuit. Asa era si pana acuma, let's move on.

De asta eu intreb daca nu mai este si altceva in cazul femeilor? Adica voi sunteti deranjate doar de partener? Realizati doar asa brusc ca nu mai este atent cu voi si va ies in evidenta chestii care pana atunci erau normale?

[claudel]

De ce zici tu karenina ca nu te intelege nimeni?Pentru ca nu primesti raspunsul pe care il doresti?Te asigur ca eu am inteles perfect ce doresti sa spui.Nu exista o solutie universal valabila la problema ta.Tu nu vrei decat , ca relatia dintre voi sa fie ca la inceput.Iti lipsesc acele dovezi de iubire de la inceput, imbratisarile acelea, romantismul,plimbarile sub clar de luna si altele in acelasi ton .
Inteleg ca tu ai ramas aceeasi si el s-a schimbat .Dar e normal sa se schimbe si la fel de normal era sa te schimbi putin si tu.Orice lucru evolueaza, nu poate sa raman pe loc.
Fac o comparatie care tie s-ar putea sa ti se para banala(dat fiind faptul ca ai "prea multa clasa pentru ziua de azi").Daca tu plantezi acuma ce stiu eu un pui de ..ficus(asta mi-a venit dar poate fi orice planta)nu e normal ca peste 10,15 ani(habar n-am daca rezista atat dar orcium)sa arate altfel???Doar ca acel altfel depinde de tine, de cum ingrijesti acel pui.Poate sa moara sau poate sa devina ditamai planta rapitor de frumoasa.Dar se maturizeaza si devine ALTCEVA!Nu mai poate fi ca la inceput.
In cazul meu e mult mai frumos decat la inceput, chiar daca nu intotdeauna "ma strange in brate cu pasiunea aceea", chiar daca nu ne mai plimbam serile pe aleile parcului ca la inceput...dar exista ceva mult mai placut.Un soi de intimitate, complicitate, caldura,iubire, chiar dependenta unul fata de celalat as putea spune.Si comunicare.E acel ceva pe care perechile abia casatorite nu il au dar depinde de ei sa ajunga sa-l aiba.
Cred ca am intins cam mult mesajul.Iti mai spun doar atat.Si eu gandeam ca tine dar datorita psihoterapiei pe care o urmez de vreo 4 luni(am niste problem din copilarie pe care le datorez tatalui meu)m-am schimbat.Am reusit sa-mi dau seama unde si ce am gresit, matura fiind si sa relizez ca sotul meu nu are nici o vina pentru ce mi s-a intamplat mie in copilarie si nici nu poate sa intelaga nimic daca nu COMUNICAM.Si ce-i mai important sa constientizez ca sunt o femeie matura,nu copil si nici adolescenta, sa inteleg ca trebuie sa fiu eu eu in armonie cu mine in primul rand ca sa pot sa fiu fericita.Cam asta e... [/b]

[karenina]

[claudel]

De asta eu intreb daca nu mai este si altceva in cazul femeilor? Adica voi sunteti deranjate doar de partener? Realizati doar asa brusc ca nu mai este atent cu voi si va ies in evidenta chestii care pana atunci erau normale?[/quote]

E vorba de un "prag" pe care trebuie sa-l treaca femeile.Cand constientizeaza daca vrei tu "brusc"ca sunt femei nu mai sunt niste tinerele fasnete , ca sunt altele muuult mai tinere, frumoase si mai stiu eu cu ce calitati si se tem ca-si pierd sotul care cica nu le mai iubeste doar pentru ca nu le mai strange in brate la orice ora din zi si din noapte ca la inceput.
Asta una la mana.Doi la mana mai e si ideea care se vehiculeaza cum ca femeile abia la 30 de ani incep sa se maturizeze din punct de vedere sexual si de aici incolo depinde de la caz la caz.Unele (cum a fost cazul meu)care nu au avut decat un singur partener, adica sotul, incep sa se intrebe "oare cu altii cum o fi"si de aici incolo intervin tot felul de probleme .Altele probabil ca isi dau seama ca partenerul actual nu mai este la fel de atent ca mai demult si iar isi pun intrebari.
Eu am trecut prin aceasta criza si mi-am revenit.Altele nu stiu ce fac.

[karenina]

[psyche]

Tocmai voiam sa fac o sugestie cand m-am oprit asupra cuvantului "conditionat" Poate il explicitezi putin sa-mi dau seama ce inseamna asta pt tine.
Momentan ma abtin cu sugestia sa nu gafez

Toate bune

[karenina]

Vedeti? Cred ca tocmai in conversatia noastra putem gasi o posibila cauza! Pana acum nimeni nu a stiut sa asculte si nu a avut rabdare sa vada ce a scris celalalt! (nici eu , nici claudel, nici Link!).

[claudel]

Poate acum nu sunt in armonie cu mine..vine primavara si daca stau bine sa ma gandesc ai dreptate...se intampla ceva cu mine pentru ca in ultima luna am cheltuit in prostie pe haine si desuuri...si inca nu m-am oprit![/quote]
Mama mia!Pentru asta te invidiez recunosc!Eu as cheltui in nestire daca as avea posibilitatea pe "prostioare"din astea fara sa-mi pun problema ca e ceva cu mine
Eu de obicei sufar de "melancolii de toamna".Atunci ma apuca depresiile si vad totul in negru .In schimb cand stiu ca mai e atat de putin si vine primavara(zic ca mai este putin desi e 2 martie pentru ca daca ma uit pe geam nu vad decat zapada)imi vine sa zburd de fericire.

[karenina]