Am citit o relatare a unei mamici care tocmai a nascut si se afla in spital cu copilul langa ea cand vine mama ei in vizita.
Ia nepotelul bebe in brate si admirandu-l ce frumos este incepe sa-i caute asemanari, spunand ca uite, parca forma ochilor aduce cu mine, iar fruntea parca e a bunicului, etc
La care proaspata mamica ii spune: Mama, nu te mai chinui sa gasesti asemanari ca doar eu sunt adoptata de voi, nu are cum sa semene cu voi.
La care mama ii spune: Asa este, mereu uit asta!
Am reprodus din memorie, dar ideea este ca eu cred ca esti pregatit sa adopti un copil, fie ca ai unul al tau fie ca nu, cand te poti regasi intr-un scenariu de genul asta.