Ce ati simtit dupa ce ati nascut?

[raluca80]

Dupa ce m-am chinuit si am urlat ore bune, nu mi-a venit sa cred ca am mai avut forta sa imping, dar imi doream atat de mult sa se termine cu bine totul...dupa expulzie, am tacut instantaneu, am uitat de orice durere! M-am ridicat si am urmarit totul! Asistenta mi-a asezat-o pe piept, am sarutat-o si apoi ne-am mai vazut peste cateva ore cand am avut ragaz sa o analizez si mai bine (oricum am privit-o atent, i-am retinut bine trasaturile de teama sa nu mi-o schimbe, desi i-a pus bratara langa mine!)
Chiar si acum, dupa ce a trecut jumatate de an de la nastere, ma furisez in camera ei, sa ma asigur ca nu-i un vis! O urmaresc cand doarme ca un ingeras in patutul ei si nu-mi vine sa cred ca este a mea! Sunt tare mandra ca sunt mamica fetitei mele!

[gabi-cta]

Pentru mine sentimentele au fost contradictorii. Simteam o usurare sufleteasca pt ca el acum era ceva palpabil, simteam in acelasi timp o teama imensa ca nu ma voi descurca destul de bine. Ma gandeam ca am foarte multe de invatat intr-un timp f scurt si poate copilul creste intre timp (de parca e Fat Frumos). Ma gandeam ca nu vreau sa-l am langa mine si culmea, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l cer la piept ca sa suga. Acum am perioade in care visez ca se misca in burta si ma trezesc transpirata. De multe ori ma uit indiferenta la el si-mi spun ca am o responsabilitate in plus iar alteori il privesc si imi vine sa-i musc gurita de drag atunci cand gangureste sau sa-i pup ochii cand ma priveste. Ca sa nu mai spun ca ma apuca si plansul de bucurie cand imi zambeste sau cand sotul se aseaza langa el, il miroase si-i spune: "piticul meu iubit care seamana cu mama lui". Toate aste fac ca viata sa fie plina si frumoasa chiar daca atunci cand puiul e bolnav ma lamentez ca nu stiu cum sa fac sa-i fie bine sau ma gandesc cu repros ca nu am fost in stare sa am grija de bb.

[Orhideea]

hm,.... ce am simtit eu?
ma asteptam sa aud un planset, cand colo ea a stranutat prima data,pe urma a tras o tuse pe urma a inceput sa tipe.
si am inceput si eu sa plang.
eram asa de fericita, plangeam in hohote.
a fost dragoste la prima vedere si sunt foarte fericita ca o am.
nu mi-a fost frica nici o clipa cum sa o iau in brate sau cum ma voi descurca. insa atunci cind plingea mica fiind si avand colici incepeam sa pling si eu, nu stiam dece plange si ma speriam.
a trecut, am crescut si acum suntem doua fericite

[diana123]

WOW ce sa spun???cand am intrat in sala de travaliu am inceput sa plang, parca nu acolo era locul meu, asistenta sau moasa , ce-o fi fost, ma tot incuraja ca trebuie sa fiu curajoasa, ca tre sa-mi pastrez fortzele pentru cel mic, eu sunt o supersensibila la durere, deci cand m-a consultat doctoritza dimineatza, inainte sa ma trimita sus la sala de travaliu, am tzipat ca ma durea si ea a ramas nauca, nu ma pot abtzine chiar daca unora le e rusine, asta sunt si n-am ce-i face, apoi au urmat cateva ore de chinuri groaznice, urlam cand simteam ca-mi ies ochii din cauza celei care mi se apasa pe burta, si nu-mi puteam tzine respiratzia ata cat ar fi trebuit sa-l scot pe piciu afara, ca doar era "capos" ca tat-su, cand mi-a spus dr. ca ea merge la cabinet , avea si parlticular, si va reveni de seara , de frica mi-am adunat toate fortzele si am impins pentru ultima oara astfel incat sa-i poata prinde capul, si de atunci n-a mai trebuit sa fac nimik, totul au facut cei de acolo, a fost o mare usurare, si eram atat de fericita ca am cel mai frumos de pe lume, nu cum spuneau altzii ca va fi urat in primele saptamani, tot personalul medical l-a laudat cat e de gingas, dulce cu gene intoarse ca o fetitza, si cand l-a pus langa mine mi-a zambit putzin, se uita la mine si parca-mi facea cu ochiul zicandu-mi: te-am cam lasat sa te chinui, nu-i asa???
Mi-am intrat in ritm de parca as fi fost mamica toata viatza, asa e cand lucrezi cu copiii!!!
Andi este si va ramane pentru totdeauna cea mai mare iubire, idealul meu implinit in viatza, cat despre alt copil???da imi doresc din suflet si o surioara pentru el, dar daca ar putea sa-l nasca sotu-meu ar fi si mai bine, chiar spuneam mereu ca as duce 99 de sarcini doar sa-i nasca altcineva

[mikidutzza]

E greu de descris in cuvinte ce simti atunci cand nasti.Este un amalgam de senzatii si sentimente pe care le traiesti numai atunci cand devii mamica.Eu am nascut repede,fara nici o anestezie(desi vroiam caci durerile erau cumplite,cum le stiti),am vazut-o fugitiv cat s-o tzuck si in cele cateva ore de asteptare pana mi-au adus-o ,nu-mi venea sa cred ca am dat viata unui ghemotoc de om , ca a crescut si s-a dezvoltat in pantecele meu,ca sunt mamica...eu care inca ma mai prostesc precum un copil.Ardeam de nerabdare s-o vad si dupa ce mi-au adus-o n-am dormit toata noaptea...Am petrecut-o in contemplatie...

[Iulia-]

eu am simtit ... o mare fericire, ca am ce mi-am dorit , ca totul a fost bine , fetita sanatoasa si nevoia de a le spune tuturor ca ii iubesc ( le spuneam chiar si asistentelor ca le iubesc , fiind inca sub efectul anesteziei ) mi-au adus-o pe ita imediat ce m-am trezit si am zis ,, este cea mai frumoasa ,, si mi-a zambit !!!!!! eu una mai vreau cel putin 2 copii !!! este super sentimentul asta matern !!!

[Orhideea]

daca ma credeti daca nu eu inca ma mai minunez uitandu-ma la diana, nu imi vine sa cred ca e mea, ca va creste mare si ma va iubi, imi va spune mama.
o iubesc muuult, incat mi-e frica sa nu vina cineva sa mi-o ia

[ObreteEliza]

Eu imediat dupa ce am nascut, eram inca pe masa, aveam sentimente si de usurare, pentru ca acum o vedeam, si de parere de rau ca nu mai aveam burtica. Dar desi mi se parea o tampenie sa plangi cand nasti si eu am facut la fel. Eram muta de mirare cand am luat-o in brate sa o alaptez. Nici nu am simtit cand m-a tras de san. Era o liniste in sala de alaptare, toate nascusem cam in aceeasi perioada, si ne admiram bebeii.
Si acum la 7 1/2 luni cand sta la mine in brate si doarme imi vine sa plang.
Nasterea e intradevar un miracol.

[ADANNA]

[alex7]