surorile si fratii nostri

by **leutz** » Fri Dec 10, 2004 1:40 pm

DanaG, in ceea ce priveste relatia sorei tale e clar ca tipul nu se comporta chiar cum trebuie atunci cand tii la cineva. Sa stii ca am fost si eu in postura sorei tale( [:I]

adica asteptam telefoane promise care nu mai veneau si inghiteam refuzuri nejustificate...iar sora mea si-a dat seama ca nu sunt lucrurile asa cum trebuie. Problema insa, din punctul meu de vedere a fost ca eu consider ca ea ea nu astiut cum sa ma ajute. Cu "lasa-l ca-i nesimtit si nu merita" nu m-a facut decat sa ma simt si mai rau si sa ma feresc sa ii mai dau anumite detalii...Uite eu de exemplu, chiar daca am simtit ca lucrurile nu sunt asa cum as fi dorit am vrut pur si simplu SA IMI DAU TOATE SANSELE...sa ma lamuresc singura de realitate si sa nu am nici un regret ca poate am renuntat prea devreme. Daca i-as fi zis sorei mele ca vreau lucrul asta s-ar fi strambat, ar fi zis ca sunt "proasta" si sa nu vin la ea mai tarziu sa ma plang... Eu stiu ca incerca sa ma proteje si sa nu ajung la o suferint amai mare, dar uneori chiar nu inveti doar din experienta altora...

by **leutz** » Fri Dec 10, 2004 1:43 pm

Asa ca din partea ta cred ca trebuie o abordare mai intelegatoare si nu prea "radicala"... Incearca sa fii chiar prietena, si sa-i sugerezi in mod diplomat ca nu e in cea mai buna companie....

by **danamar** » Fri Dec 10, 2004 2:06 pm

Asa,ca mai am si eu ceva de comentat,danaG,este foarte important sa-ti pastrezi relatia cu sora ta,nu o face sa simta in tine mama,ci prietena ei,intelege-o si trateaz-o de la egal la egal chiar daca iti este greu avand in vedere faptul ca tu ai mult mai multa experienta de viata.Ea experimenteaza acum si nu accepta sfaturi,nu incerca sa-i spui ce este bine si rau,ea trebuie sa afle asta.Fa-o sa se simta bine si libera in prezenta ta,sti ce greu se gasesc prieteni,fii tu cel mai bun prieten al ei.

by **Feliciune** » Mon Dec 13, 2004 4:08 pm

Si pe mine ma enerveaza, de multe ori, sora mea. Insa o iubesc si nu mai conteaza faptul ca ma irita. Asa este ea, eu sunt altfel si atit. Legatura intre noi va exista intotdeauna, chiar daca avem momente in care nu ne suportam, fiindca ne iubim.

by **danaG** » Mon Dec 13, 2004 4:46 pm

E drept ce spuneti.E adevarat ca ma comport cateodata ca o mama cicalitoare.Imi pare rau dar as vrea ca ea sa nu sufere. A suferit ea din alte parti si as vrea s-o protejez(diferenta dintre noi e mare si am crescut-o ca pe copilul meu). Si mai ales ca nu are voie sa se supere(a avut un accident). Si ea plange zilnic din cauza lui. Ma doare. Am reusit s-o indepartez cum anticipati voi. Nu mai imi da detalii desi ar vrea. Doar vine la mine si plange. Ma doare...si o cam da in bara cu toate(facultatile)... Se va trezi cand va pierde totul..
O sa va ascult sfatul si o sa incerc sa mi-o apropii din nou. Dar am si eu timpul....foarte impartit...nu stiu cum o sa reusesc

by **miti76** » Sat Dec 18, 2004 11:18 am

Eu si sora mea suntem doua temperamente diferite, dar cand ne certam ies mari scantei. pana la facultate ne-am certat la cutite. Nu prea ne impartaseam secrete, de fapt nu impartaseam nimic! Dupa ce ea a plecat in caminul studentilor de la constructii, am ramas singura la mama. Nu pot sa zic ca i-am simtit lipsa. Acum, dupa ce eu m-am casatorit, ea vine regulat in vizita la noi, impreuna cu logodnicul ei cu care si locuieste. Ne ajuta uneori cu bani, ii cumpara lui Luca hainute si jucarii si daca trece o saptamana si nu vine parca ii simt lipsa. Vorbim la telefon aproape in fiecare zi. Insa e pacat ca perioada frumoasa a adolescentei noastre am petrecut-o singure.