
Asa ca gandind ca se trage din familia sotului,eram pregatita pentru soc! Cand l-am vazut prima oara,era pe masa de alaturi,pediatra il verifica si pe mine ma cuseau.Am rasuflat usurata ca era un copil frumos! Despre dragostea pe care o simti de cand copilul e in burtica,nu pot sa va spun mare lucru! Il iubeam si atunci insa nu se compara cu sentimentele pe care le-am simtit and l-am avut in brate! De emotie si de grija de a-l proteja ,nu am inchis ochii cat am stat in spital. Il luam pe pat langa mine si ii masam manutele si picioarele cu crema(fiind pielea foarte uscata),il mangaiam pe fruntica,il priveam si ii vorbeam mereu mereu! Eu nu sunt o sentimentalista de felul meu si nici nu am crezut vre-o data in emotia aia care te cuprinde cand iti vezi copilul. Insa sentiment asa puternic cum e acela de a-mi proteja copilul nu am mai simtit niciodata! Si eram rupta toata si nu puteam sta in picioare(pierdusem foarte mult sange),dar asa ma ridicam si ma duceam la el.Ziua ii trageam patutul deasupra patului meu de spital si stateam cu mana pe el! Acasa,desi o chemasem pe mama,tot ce era legat de Alex faceam singurica! Nu conta nici un pic durerea crunta pe care o simteam!


nu vrea domnisoara nicicum. nici in brate leganata nu are nevoie.

Return to Copilul de la 0 la 1 an
Users browsing this forum: No registered users and 0 guests