Pe la 5 luni l-am lasat sa stea intre pernute: asta era dorinta lui, dupa cum am tradus noi tendinta de a sta mereu aplecat in fata atunci cand era in brate sau se ridica sprijinindu-se de coate din patut...Pe la 6 luni si jumate l-am pus in premergator! A fost cea mai mare bucurie a lui! Putea sa exploreze de acum toata casa, sa fie independent sa inceapa sa se joace cu noi, alergand dintr-un colt in altul al camerei! La inceput il tineam cam 20' dimineata -cat imi beam eu cafeaua
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
-si 20' seara
Intr-adevar , dupa cum spune in Mama si Copilul, este varsta de aur! Mereu surprinzator, in fiecare zi ceva nou:
-se joaca cu manutele, le studiaza cu atentie..
-gangureste
-dimineata la sculare incepe sa "cante" experimenteaza sunetele, vocalele, apoi a inceput cu da-da, ba-ba, ta-ta...
-incepe sa ne "cunoasca"si recunoasca"
Notam: "Bebe este un scump, ne zambeste cand ii vorbim, il gadilam, il pupam peste tot, se joaca cu apa din baita, gangureste, a zis si el "ma-ma " cand a cazut!merge sustinut de manute-nu prea mult ca nu e voie-are dorinta de cunoastere, de a sti el totul, de cerceta pe toata partile de ex. CD playerul...bineinteles ca a sfarsit prin a-l cerceta cu gurita!"