Vreau sa fiu salbatica

[aceeasi_eu]

Eu in fata celor care ma intreaba reusesc sa ma controlez(munca cu omul),respir adanc si-mi spun ca omul acesta doar ma intreaba ptr prima oara,el nu stie ca eu numai azi mi-am batut gura de 100 de ori,incerc sa ma pun locul celeilalte persoane.
Daca sunt pusa intr-o anumita situatie si simt ca as vrea sa reactionez altfel,gandesc -ce am de castigat din asta?Iar cand apar stari conflictuale incerc sa-mi exprim punctul de vedere,dar intotit de...,,parerea mea,,...
Cand as vrea sa reactionez? In fata sefei!Ma lasa fara glas aceasta fiinta!
De multe ori ...ma exprim astfel:am nevoie de timp ptr mine...
Nu-mi plac conflictele....

[Rica]

Sefa ta pare din aia comunista in fata careia nu tr sa zici decat "sa traiti!". Eu zic sa o mai si infrunti (cand ai motiv si esti indreptatita). Daca iti e greu fa inainte cateva exercitii de imaginatie: sefa ta imbracata in clovn, sefa ta imbracata in crasmarita si servindu-te la masa, etc....

[aceeasi_eu]

Stii care-i faza,Rica?
Sefa mea tine la...periuta!
Apoi,eu cand mi-am expus punctul de vedere sau mi-am justificat atitudinea sau comportamentul d-neaei...zise...ca-i ingamfata... si nu accept criticile...
Iar eu care am venit dintr-un colectiv unde aveai dreptul sa te aperi...aici tb sa taci,asa erau regulile...
O vreme am fost marginalizata din aceste motive...vb prea mult...M-a durut ingrozitor...
Eu consider ca respectul se castiga nu se impune!
Oricum sunt multumita ca am o relatie foarte buna cu colegele mele,asta-i important pina la urma!
Dar...a tb sa merg cu...turma...Oricum am satisfactii profesionale...care nu depind de ea...
Sa fii sef -in primul rand tb sa fii om!

[Rica]

Fata, pai daca te intelegi bine cu colegele, de ce nu vorbiti sa va revoltati impotriva scorpiei? Cred ca s-ar inverzi de furie!
Si eu cred ca respectul se castiga ca asa cu un pistol la tampla...

[aceeasi_eu]

Ne-am revoltat vreo doi ani...a mai lasat si ea...insa cum intr-un colectiv de femei sunt si cateva ...periute...Acestea se muleaza perfect pe caracterul ei si cand crezi ca totul e OK,ca ai inteles exact ce vrea...vine cu alte idei...si se darama totul!
Sunt lucruri care tin de bun simt si nu poti sa le faci!Cel putin eu!Dar acum sunt impacata cu mine,ma supar pe moment,dar atata timp cat am constiinta lucrului bine facut ,nu-mi pasa.Sunt oameni care nu stiu sa se exprime doar prin critici!
Dar sti cand cedez si mi-e ciuda?
Nu sunt perfecta,mai am mici scapari si-mi speculeaza greselile!
Atunci nu sunt suparata pe ea,mi-e ciuda pe mine c-am putut omite ceva,ca am putut gresi!
(doare fiindca sunt greseli acceptate la anumite persoane iar la altele,nu)

[framboise]

[ygrec]

ma enerveaza ingrozitor felul meu de a fi...imi vine sa injur si sa vorbesc ca la usa cortului cand cineva este porc de caine si mitocan...DAR am eu in fixulet, un piticut in creieras care imi spune...LA CE BUN? vrei sa fii ca asta?

[ananda]

eu sunt de felul meu foarte calma. dar si cand ma enervez... ma enervez rau de tot! si nu prea ma abtin. nu jignesc pe nimeni, dar cam spun verde-n fatza ce gandesc. din cauza asta sefii in general nu ma iubesc foarte tare.

dar e o atitudine la care nu intentionez sa renunt: singura data cand n-am avut curajul sa-i spun unei persoane mai "mari" decat mine ca greseste consecintele au fost dezastruoase... inca ma mai apasa chestia asta, desi e posibil ca pacientul respectiv sa fi mers prost si daca eu as fi avut curajul s-o infrunt pe doctorita respectiva. dar cel putin ar fi avut o sansa in plus!

cu "publicul" am enorm de multa rabdare, dar cateodata cu ai mei de-acasa mi-o pierd: la urma urmelor expectatiile sunt mult mai mari, nu vad de ce ar trebui sa suport in familie genul de interactiune de care sunt oricum satula de la serviciu!

singurele persoane cu care evit conflictele sunt cele pe care le consider prea proaste ca sa invete ceva dintr-un conflict! cu astia nu merita sa-mi "tocesc" neuronii de pomana: respir adanc si ma calmez!

[framboise]

[quote="ananda":464aee]
cu "publicul" am enorm de multa rabdare, dar cateodata cu ai mei de-acasa mi-o pierd: la urma urmelor expectatiile sunt mult mai mari, nu vad de ce ar trebui sa suport in familie genul de interactiune de care sunt oricum satula de la serviciu!

[/quote:464aee]

[color=blue:464aee]Aici gresesti, dupa parerea mea. Tocmai acasa, cu cei dragi, care te iubesc si pe care-i iubesti, tocmai cu ei iti pierzi rabdarea. Chiar cu cei care nu merita asa ceva din partea ta...De ce esti toleranta cu niste straini care poate-i vezi o data in viata si care oricum nu sunt alaturi de tine sa-ti stearga o lacrima de pe obraz la nevoie? De ce ar merita "aia" mai multa rabdare si atentie din partea ta, decat cei dragi de acasa? [8D] [/color:464aee]

[ananda]

pai, flamboise, sunt intru totul de acord cu tine!

am descris doar o stare de fapt, n-am spus ca e si bine.

dar realitatea e ca expectatiile pe care le am de la oameni depind FOARTE MULT de Iq-ul lor... n-am cum sa remediez asta, pot cel mult sa-mi controlez reactiile, ceea ce de cele mai multe ori si fac.

doar ca nu reusesc intotdeauna - mai precis nu reusesc in situatiile cand am senzatia ca vorbesc singura, ca interlocutorul e pe o cu totul alta lungime de unda (cu tatal meu practic asta e ceva aproape obisnuit, de enervat ma enervez doar cand discutia e intr-adevar serioasa si vorbesc cu peretii!)