Am incercat sa-mi amintesc o surpriza care sa ma fi impresionat asa de mult. Singura a fost cand am nascut primul baietel, nu facusem eco, dar eram convinsa ca voi avea un baietel. Am fost tare fericita cand am constatat ca nu ma inselasem.
Insa, eu am facut surprize foarte frumoase celor dragi, de care-mi amintesc cu multa placere. Am sa va povestesc si voua, doar doua dintre ele, care le consider eu mai frumoase.
Cand sotul meu a implinit 30 ani, i-am organizat o petrecere surpriza la un local. Nu a stiut nimic, pana am ajuns acolo. Ba, din contra, era tare dezamagit ca nu vine nimeni la el. Toti prietenii pe care-i invita ii spuneau ca au alta treaba in acea zi. Pentru a-l face sa se imbrace in costum si sa-l scot din casa, am facut si eu pe suparata si i-am propus sa sarbatorim in doi la restaurant. Asa a acceptat. Nu am sa uit niciodata lacrimile din ochii lui si socul care l-a avut cand s-a trezit intr-un local plin cu prieteni si rude.
O alta surpriza i-am facut-o unei prietene. Era casatorita de 5 ani, dar doar civil. Are o fetita, pe care i-am botezato eu si stiam ca-si doreste tare mult sa fie si in fata lui Dumnezeu legata de omul iubit. Am vazut ca nu au nici un gand sa faca nunta (dupa ce trece timpul este mai greu sa te hotarasti sa mai faci nunta, nu?), am vorbit cu sotul ei si l-am intrebat daca el ar dori. Avand in vedere ca se apropia ziua ei de nastere, i-am propus sa fac eu pregatirea si sa invite el persoanele cele mai apropiate din familie, pentru a le fi alaturi. Am aranjat eu cu preotul sa vina in acea zi acasa si totul a fost super.
De ziua ei am sunat-o si i-am invitat pe la noi, dar am rugato sa-mi aduca un costumas alb pe care si-l cumparase ea cu putin timp in urma, sub pretextul ca doream sa i-l arat croitoresei mele. A tinut! Cand a ajuns nu stiam cum sa o imbrac mai repede sa fie gata pana veneau musafirii. Nu intelegea deloc ce se intampla, iar cand a venit preotul si-a dat seama.
Frumos, nu?
Eu cred ca ne sunt mult mai dragi amintirile legate de ceea ce noi am reusit sa facem pentru altii, decat cele in care altii au facut pentru noi.
Nu spun ca nu ar fi la fel de importante