Lasati BB-ii sa doarma singuri!!!

[oly76]

Bria eu nu sunt absolut de acord cu care plange de foame sub nici o forma, imi pare rau. Leda mananca lapte praf de la 2,5 luni si stiam exact cat mananca dar daca plangea pentru ca ii era foame si trecusera doar doua ore desi trebuiau sa treaca trei eu ii dadeam de mancare. Tie nu ti se intampla sa iti fie foame chiar daca ai mancat "bine" la o masa? Medicul nu era in casa cu mine si nu ma controla si cum eu sunt mama si stiam ca plange de foame ii pregateam biberonul. Tot asa insa se intampla sa nu vrea sa manance la trei ore ci la 4 ce faceam ii bagam laptele pe gat pentru ca trebuie sa manance? Am luptat si eu cu mesele dar fara plans, cu rabdare si cooperare din partea lui Leda (suna ciudat dar asa e). Acum are un program fix: mananca la 8,00-12,00-16,00-20,00. Fii sigura ca si acum daca ii e foame la 11 ii dau. Uneori la masa de la 16,00 nu mananca nici jumatate din iaurtul si fructele care i le dau si pe la 19,00 ii e foame si eu ii dau. Fiecare face cum crede ca e mai bine dar cu rabdare se trece peste orice.
Cum doarme in pat cu noi (ca se mai intampla mai ales in ultimele zile ca ies dinti de sus)? Eu pe parte dreapta a patului, tati pe stanga si intre noi. Fara sa stea cu capul pe perna, doarme direct pe saltea. E adevarat ca daca ma gandesc la patul meu de acasa acolo ar fi un pic imposibil asta dar patul meu e lat 1,80m avem loc, doar ca tati doarme cam agitat si se misca de numa' (si Leda la fel ca doar e a lui tati )

[gazzella]

bria, e simplu
pat mare
si numeri
1. mama. 2. pruncul. 3. tata si 4. catelu'
incap, incap
de cand a crescut feciorul si vroia sa se dea jos singur din pat am scos si suportul sau cum i-o zice
asa ca acum se doarme direct pe saltele ca si japonezi
tirani n-au sa ajunga, asa cum nu ajung japonezii, care sunt recunoscuti ca fiind un popor mult mai organizat, responsabil decat altele (nu dau exemple)
stii ca kjaponezii dor cu totii impreuna
habar n-au de colici pruncii japonezi
nici macar nu au un cuvant pentru colici
iar regulile, referitor la ce ziceai ca daca nu-i impui program reguli are sa devina tiran, chestia cu regulile e o alta mare gaselnita a unor psihologi

din fericire nu a tuturor

regulile, cat de importante sunt regulile?
citisem in diverse articole, carti ca un parinte trebuie sa fie constant, ca o regula odata creata trebuie sa fie constanta, aplicata intotdeauna indiferent de circumstante pentru a fixa regula, a nu confuziona copilul
eh, pana aici suna totul acceptabil, problema e cum fac eu sa fiu constanta?
regurile intial se stabilesc pentru ca copilul a trecut un anumit grad de toleranta, dar daca a doua zi facand aceasi actiune gradul nostru de toleranta (pentru ca stiu eu...poate e primavara afara, iar noi regula o stabilisem cand eram oarecum deprimati din cauza iernii lungi) e ceva mai mare? ce facem? adoptam o atitudine rigida, care nu ne oglindeste fidel starea de spirit, atitudinea fata de actiunea respectiva, fata de copil? devenim falsi?
bell problemma!
cred ca aceasta dilema inceteaza sa mai fie o prpblema atunci cand acceptam ca regulile pot sa fie mai mult sau mai putin flexibile, elastice. cred ca e chiar necesar ca sa fie asa, e o conditie pentru a conserva armonia in familie. a fi fluctuant in privinta regulilor nu are nimic de a face cu capacitatea copilului de a o percepe o regula ca atare adaptabila contextului.
acest adaptabila contextului toti "bravi" specialisti in comportamentul infantil, behavioristi, au lasat-o in mod intentionat in afara discursului.
noi fiintele umane nu insusim prin repetare si pedepse, asa cum vor sa lase sa se creada de catre dragii behavioristi, insusim prin intermediul mediatiei sociale a celui ce acompaniaza copilul pe parcursul sau de descoperire a lumii.
acesta e un fapt, care a fost observat in cadrul celor mai recente studii utilizand tehnica neuroimaginilor pentru "a vedea" in creierul celui care gandeste
cand copilul este pus in fata unui obiect nou, situatii noi nu priveste obiectul, nu studiaza situatia ci priveste mama care la randul ei priveste, studiaza acea situatie. copilul isi regleaza propriile reactii in functie de rectiile mamei relative la acel obiect, situatie.
se regularizeaza in functie de modul in care altii se regularizeaza, e prin intermediul observatie mediului inconjurator, evenimentelor pe care adultul le sintetizeaza ca un copil invata cum sa se regularizeze acestui mediu exterior
copiii autistiti au tocmai aceasta disfunctie, nu reusesc sa aiba un tip de invatare de aceasta natura prin intermediul persoanei in imediata sa vecinatate.


regulile cu cat sunt mai naturale si intr-adevar conectate la realele nevoi ale mamei, tatalui, familiei in complexul sau, cu atat e mai usor pentru un copil sa si le insuseasca. in caz contrar o regula rigida, imutabila si-o va insusi, va fi capabil sa devina ascultator, dar... si aici e mare dar, nu va fi niciodata capabil sa transfere aceasta regula in situatii simile, sa-i amplifice contextul, sa inteleaga ca este necesara o derogare de la regula atunci cand situatia o impune, deci ii va putea fi chiar distructibila in timp....

(vezi culcatul in pat, nu te abati de la regula, norma nici picat cu ceara, sa invete pruncul disciplina, (apropous eu oricum nu cresc un viitor soldat, nu mi-l trimite nimeni carne de tun), mentalitatea lasa-l sa planga a reusit sa educe exercite intregi de oameni obedienti, care sa nu fie capabili de a se interogheze asupra eticii faptelor pe care le savarseau, pentru ca a fost crescuti in cultura fortei, asa cum noi procedam cu copiii nostri, asa vor proceda ei la randul lor cu cei din imediata lor apropiere)

[oly76]

E adevarat Gazzella uitasem: e loc si pentru pisica cu noi !

[gazzella]

bria, scuza-ma, dar cum face un copil sa intealeaga ca el este iubit daca mama se refua sa-i arate afectiunea decat intr-un program prestabilit?
in primul rand cum faci sa-l intelega ca odata trecut timpul solitudinii in patutul lui are sa vina si timpul mangaierilor?
are el formata notiuniile dupa, imediat?
nuuuuuu
el nu stie decat acum, el traieste doar ancorat in prezent
nici un copil fie el geniul geniilor nu are inca formate aceste notiuni
abia pe masura ce creste si le formeaza, abia atunci incepi sa rationalizezi cu el, sa incerci sa-l faci sa inteleaga acel imediat, mai tarziu, peste 2 minute, peste o jumatate de ora
ori in timpul lasat sa planga el va fi in bratele terorii, aceleia de a fi abandonat
punete in situatie
tu poti apela la o mleodie, la o carte, la orice substitut, tie ti-e legal sa cauti confortul la sot?
de ce pruncului ii este negat dreptul de agasi confortul in bratele mamei?
daca tie ti se face foame, poti sa te abtii, ti se pare uman sa te abtii pentru ca altii au decis ca nu ti-e foame
copilul inca nu are un perceptie devianta a foamei
tocmai intervenin noi riscam sa-l facem sa nu recunoasca foamea
va fi hranit atunci cand va fi satul, nu va fi hranit atunci cand ii e foame
toate astea induc confuzia
de ce credem ca d-zeu sau mama natura ne-a creat atat de imperfecti?
de ce toti puii de om sunt rai si se necesita interventia cu o mana de fier, decizie pentru a le corecta comportamentul?
eu cred ca nu e asa
nu exista copii buini sau rai, exista doar copii cu nevoi carora va trebui ca cineva sa le raspunda pozitiv

[bria]

Nimeni nu cred ca face armata cu copii lor, dar eu cred ca exista niste reguli de urmat si aceste reguli fiecare parinte stie ce si cum sa aplice!
Si credeti-ma nici eu nu am fost de acord la inceput cu plansul de foame, dar eu am avut dr. langa mine si cand am vazut-o ajunsa in perfuzii si hranita prin tub, direct in stomac, am zis "Gata! Ei stiu mai bine!" si asa am rezistat! si de atunci eu am ramas cu "niste reguli" de urmat! La mine e la fel si cu somnul ei!
Ce am hotarat eu in legatura cu somnul a fost ca eu nu o sa o leagan ca sa adoarma, nu o sa o " culc" eu si daca nu-i e somn si ziua e zi, noaptea e noapte( ziua cu galagie si lunima, nopatea- intuneric). Am avut ceva probleme la partea cu leganatul pt. ca 3 sapt am dormit doar cu ea si a trebuit sa o tin mai tot timpul ridicata, in brate si s-a obisnuit sa adoarma in brate, dar cand am ajuns acasa, dupa vreo 2 sapt. am zis ca trebuie sa revenim... si cu muuulte planseta( ca si asa eram obisnuita) am reusit! si nu imi pare rau!

[oly76]

Bria la tine au fost toate problemele cu stomacul si poate asteptatul si plansul erau determinate mai mult de o conditie medicala (zic poate). Poate ca daca doctorul ti-a spus ca e mai bine pentru stomacul ei sa faci asa tu asa ai facut. Acum e greu sa te intreb daca nu ar fi fost asa ai fi lasat-o sa planga pentru ca nu ai un raspuns dar cum vezi multe mame fac asa cum au spus eu asculta institnctul copilului si pana acum eu nu am gresit. Pediatrul meu e un scump dar sa stea el mult si bine pana o las eu pe Leda sa planga pana vomeaza sa fim seriosi si ce daca adoarme mai greu si vrea sa fiu langa ea, am alta treaba o juma' de ora, nu crapa pamantul nu?

[bria]

A! si sa va mai spun ceva sa nu mai sariti asa pe mine , ca ma simt deja prost!
Sa nu ma intelegeti ca nu o tin deloc in brate sau ca nu imi place, ca nu o mangai, ca nu stau cu ea si ca fata mea duce lipsa de afectivitate, dar nici nu sunt de acord ca sa invat copilul tot in brate si sa faca circ daca indraznesc sa nu o i-au cand imi cere ea! Eu sunt de parere ca toate se fac cu masura!
E parerea mea, nu ma mai certati! Si ii arat afectiune, dar nu cred ca din culcatul in pat cu noi sau tinutul in brate copilul are mai multa afectiune! Afectiunea poate fi aratata in mii de feluri!

[oly76]

Bria nimeni nu se ia de nimeni si fiecare face ce vrea si cum vrea. Aici fiecare spune ce gandeste, cum vede ea "problema" si cum considera ea ca e mai bine sa se rezolve. Nu cred ca exita mamici care sa nu arate afectiune -ilor (cele "bolnave" nu le punem aici, eu vorbesc de noi cele de pe forum). Tu crezi ca asa e mai bine fa asa, eu sunt de acord cu unele lucruri scrise aici si cu altele nu dar crede-ma citesc ce spun aproape toate pentru ca vreau sa iau o decizie in cunostina de cauza. Decizia e a mea dar cu cat am mai multe informati cu atat sunt mai sigura ca e cea buna. GATA!

[bitta]

Vladut a dormit in patutul lui de cand a venit acasa din spital, pentru simplu motiv, la inceput, ca mi-era frica sa dorm langa el, sa nu-l lovesc, sa nu-i pun patura pe cap din greseala,...si asa vrand nevrand ne-am obisnuit, el in patut si eu langa patut, in pat si avandu-l tot timpul in ochi. De la 11 luni l-am mutat in camera lui, singur, tot in patut.

[gazzella]

draga bria, departe de mine intentia de a te face sa te simti prost
incercam doar sa comunicam si sa intelegem
nici eu nici o alta nu e mai mama decat est tu, nu stiu daca m-am facut inteleasa...
cu toate tinem sa intelegem ce se intampla cu copiii nostri si cum putem sa-i ajutam
ce incerc sa-ti spun e ca poate e bine sa constientizam care sunt realele rechizite ale copilului
trebuie sa i se raspunda asteptarilor in momentul in care face cererea
cu cat e mai mic cu atat este mai imeprativ conceptul acesta
pe masura ce creste se gasesc alte cai de comunicare, mult mai nuantate
ah! bria, sa stii ca al meu crescut in mentalitatea pe care deja am descris-o nu-mi cauta prezenta decat rar
de dimineata se joaca prin casa singurel
azi dimineata am vrut s-ai dau eu orezul
m-a impins, mi-a luat lingura din mana si a inceput sa manance singur, timp in care eu stateam cu voi pe forum
scuza-ma, consider ca este cel putin la fel de autonom ca si alti copii de varsta lui crescuti cu rigiditatea regulilor
vezi tu? e exact ce spuneam intr-un artiol, puiul de om este o fiinta sociala dornica sa-si actualizeze tendinta sa se integreze social
nu trebuie noi sa-i disciplinam ci doar sa le oferim metode comportamantale
aristotel spunea ca omul este animalul care imita in cea mai mare masura
astfel un copil va imprumuta de la parinti comportamentul,. nu este necesar ca normele sa-i fie impuse...
important este sa i se ofere modele comportamentale sanatoase
sa existe o congruenta intre ceea ce i se cere si modelul oferit

si nu, nu trebuie sa te simti prost, cel putin eu nu incerc sa te acuz, judec, incerc sa te inteleg