diana, iti admir curajul de a pune astfel de intrebari si faptul ca esti suficient de matura incat sa nu te arunci cu capul inainte intr-o situatie care nu mai are "intoarcere".
o sa incep cu contraceptia: depinde foarte mult de la un organism la altul. prezervativul e mai greu sa-l folosesti de prima data, in plus exista si femei dar si barbati care nu-l suporta... n-ai de unde sa stii cum va fi la tine, deci pentru prima data e bine sa ai macar 2 optiuni.
steriletul sau diafragma sunt excluse la prima incercare... diafragma oricum nu e foarte eficienta iar steriletul nu e recomandat la varsta ta si fara sa fi avut un copil inainte.
metoda calendarului n-as recomanda-o cuiva care isi incepe viata sexuala: intensitatea trairilor poate sa fie foarte mare, asa incat sa ai ovulatie in afara perioadelor asa - zis fertile.
pana una-alta cred ca prima data ar fi cel mai bine sa folosesti anticonceptionale (prescrise, evident, de medic) macar cateva luni, si pe urma, cand relatia se mai stabilizeaza, in functie si de frecventa relatiilor sexuale, sa optezi pentru o metoda sau alta.
DAR ... sa nu uitam si de bolile cu transmitere sexuala...
daca prietenul tau nu e virgin ar fi civilizat din partea lui sa-si faca macar testul HIV si testele pt. hepatita B si C... ca celelalte se mai trateaza!
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
ai grija insa cum pui problema, la noi oamenii inca nu s-au obisnuit sa priveasca lucrul asta ca pe ceva normal la intrarea intr-o relatie.
acum sa zic si eu cum a fost prima data:
a fost de curiozitate stiintifica...
efectiv muream sa stiu cum e!
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
aveam vreo 19 ani si era o chestie pe care inca nu o experimentasem! baiatul respectiv mi-era coleg, dar nu pot sa spun ca exista vreun sentiment profund intre noi... eram mai degraba amici care se placeau si din alt punct de vedere.
n-a fost rau, dar nici n-a fost ceva "cu scantei". caldicel cred ca ar descrie cel mai bine intamplarea...
pe urma mi-am dat seama ca nu eram pregatita psihic sa-mi asum toate riscurile si consecintele care decurgeau din asta, asa ca am asteptat pana la 22 de ani, cand am simtit ca e ok din toate punctele de vedere... (oricum, daca mai stateam mult singura explodam!
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
)
din pacate maturizarea sexuala se intampla pentru cei mai multi dintre noi inaintea celei afective si in plus exista si o presiune a societatii care te considera anormal daca esti virgin...
ma rog, nu stiu daca e corect sa spun maturizare sexuala, cred ca e mai corect sa spun nevoie de sex...
daca ar fi s-o iau de la inceput probabil ca as face altfel... dar nu pot sa spun ca imi pare rau ca a fost asa. poate ca daca as fi fost virgina pana la 22 de ani m-as fi simtit mult mai complexata, habar n-am.
cu siguranta ar fi fost mai bine daca la 19 ani as fi avut pe cineva pe care sa-l iubesc, dar acum ar fi absurd sa regret... mi-am scos parleala mai tarziu!
indiferent ce alegi, trebuie sa fie alegerea ta, nu a prietenului, nu a lumii din jur, pentru ca tu o sa traiesti toata viata cu consecintele ei.