Al doilea copil

[carmenbur]

Trista poveste Nina.Chiar imi e mila de ei.........
Ii felicit incaodata pe cei care infiaza copii. Felicitari Viopogaceanu.

[AnaMihai]

Groaznic de trist.... Probabil ma voi limita la a boteza copilasii care nu au fost botezati pana acum si atat.... Nu ma vad in stare sa fac un asemenea pas din pacate.

[bubutza]

Nina, trista poveste.Sincera sa fiu ii admir pe cei care infiaza un copil.Bravo lor.Le ofera o viata acestor micutzi.

[fdianamaria]

eu am deja un BB si ne gandim serios la inca doi, dar daca n-as mai putea (din oarecare motive) sa ii fac, cu siguranta as infia.
Mi se pare un lucru bun pentru amandoi, si pentru familia in care vine si pentru BB.
De sarbatori, an de an, mergem cateva familii la casa de copii sa le ducem cate ceva...cred ca fiecare poate da din putinul lui si altora mai necajiti...nu?

[Rica]

Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ati scris aici!!!
Inainte de a infia un copil te gandesti la ce e mai rau, ca poate provine din cine stie ce familie, ca are nu stiu ce zestre genetica...E si normal sa gandim asa. Asa suntem noi. Eu ma gandesc cu teama si sa mai am al doilea copil, ca poate iese handicapat...Doamne fereste! Sau zic: daca o sa fie un copil rau? Poate ca daca o sa fie rau o sa incep sa regret ziua in care s-a nascut. Sau poate imi fac prea multe ganduri negre, poate ar trebui sa vad doar partea buna a lucrurilor.
Poate asa ar trebui sa se gandeasca toti cei care vor sa infieze un copil. Oricum, dupa parerea mea, e cert ca ai nevoie de suport moral, si de citit (macar) o carte despre cum trebuie sa te porti cu acel copil. Am citit undeva ca nu tr sa ascunzi ca e infiat, ci din contra, ziua in care a fost infiat tr sarbatorita ca o zi de nastere!! Asa copilul se va simti special! Si chiar este special!
Multi pupici si sunt cu sufletul alaturi de voi!

[littleAlly]

Am citit si eu povestile voastre si mi-am adus aminte de anii de liceu. Eu am avut in clasa 5 fete care veneau din caminul de copii. Am mers in acel camin timp de patru ani si am trait practic printre copiii aceia. Multi aveau parinti, care evident ii uitasera. Aveau si frati, de care erau despartiti, stateau in camine diferite. Am uitat sa va spun, era un camin numai de fete. Nu stiam de care sa imi fie mila, de cei cu parinti, sau de cei fara! Toate povestile erau triste si multe fara de speranta. Fetele mai mari nu se gandeau decat la cum isi vor face familia lor. Cele mai mici sperau inca sa isi gaseasca parinti. Dar, pe masura ce treceau anii intelegeau ca pe ele nimeni nu le dorea. Erau prea "mari" - la 7 - 8 - 9 ani! Am adus acasa, pe capul mamei, o multime de fete. Nu aveam multe de oferit, insa simplul fapt ca veneau sa doarma intr-o casa si nu in institutie insemna enorm pentru ele.
Am suferit mult alaturi de copiii astia in cei 4 ani de liceu. De atunci mi-am dorit intotdeauna sa infiez un copil. Stiu ca toti isi doresc bebelusi, insa au nevoie de o sansa si cei care sunt ceva mai maricei. Mie mi se rupe sufletul cand imi aduc aminte de privirile lor si de rugamintile fierbinti -"ia-ma si pe mine la tine acasa". Eu zic ca acesti copii sunt in stare sa iubeasca enorm parintii adoptivi. Si ii felicit pe toti cei care au infiat sau vor sa infieze un copil. Este intr-adevar o mare responsabilitate, dar si satisfactiile vor fii pe masura.

[lauraE]

eu, imi doresc tare mult sa infiez o fetita abia nascuta...dar sotul meu nici nu vrea sa auda!!
avem un baietel de 1 an si 2 luni si el vrea sa avem al 2 lea copil insa sa-l avem noi nu infiat.
mi-e teama sa-l presez cu asta ca nu cumva sa accepte in final datorita presiunilor mele insa fara ca el sa si-l fi dorit ..din suflet ca mine...

ma intreb de ce a trebuit sa simt asta? imi doresc in acelasi raport si propriul copil...cel de-al 2 lea...
ce ciudata e viata asta!!!

multumesc ca ati citit aceste rinduri, va pup

[ariannna]

Idem,Rica

[lauraE]

mersi Rica ca esti in asentimentul meu...

[adriana21]

E un gest frumos sa infiez un copil..dar totusi nu vrea sa fiu egoista dar e mai bine sa-i ai pe ai tai ca stii ce ai langa casa...daca iei unu si nu stii de unde provine si sar putea in timp sa ai surprize.Am auzit care au spus ca ...faci bine si ajungi rau..caracterul copilului provine din familie.