Mamicilor!...amintiti-va ca a-ti fost copii...

[aceeasi_eu]

Mi-a cam fost foame,am mancat ceva...litere!

[Dana103]

La mine copilaria inseamna inocenta.
Cand am plecat prima data in concediu (adica am plecat prima data de la bunici) cu parintii si m-am intors inapoi la bunici m-am dus direct in gradina. Acolo era un smoc de iarba si am inceput sa vorbesc cu el: ce face copilul lui mama, vai cat ai crescut, ce frumos te-ai facut!
iubesc in continuare plantele, dar nu mai am aceeasi inocenta!

Cat despre dulciuri? Imi amintesc ca ne dadeau o ciocolata de membru de familie pe cartela. O data ne-au dat milka. Mamaaaaaaaaa ce buna mi s-a parut!

[Cami-N]

Cuuum? Eu n-am prins faza cu ciocolata pe cartele! Moama,si cum eram innebunita dupa ciocolata,si acum sunt,cred ca mancam eu toata ratia!

[aceeasi_eu]

Si la noi...Ciocolata?
Nici macar pe cartela!

[azura]

Mai Dana103 din ce oras esti?ciocolata pe cartele, la noi.......???UUUOauau!!!!!!!!nu papam decat ROM !In rest, imi amintesc de laptele si iaurtul la borcane de-alea mici pe care le luam pe cartelA...in cate dimineti nu ma trezea maica-mea sa merg la"coada la lapte"...si era un pustiu pe strazi la 6.30...si caini,si frig iarna...nasol!si era frig si-n casa!si apa calda la 1 saptamana!si imbulzeala maaaaare cand venea masina cu uleiu' sau puiii sau ouale!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!adevarul e ca-mi amintesc acum multe lucruri urate de-atunci, caci adevarul este ca si ele fac parte din copilaria mea,!Una erau vacantele la bunici, verile care nu mai voiam sa se termine cand stateam tolanita la soare si citeam sa-mi fac"lecturile"pe vara si program de "voie"toata ziulica si alta viata din restul anului, cu cozi pentru fiecare porcarie care o "bagau" astia la vanzare, caci eu mergeam-mama era la lucru si eu aflam mai repede ce se "da"-, cu frig,cu 5 min. de Mihaela,cu gume din alea parca cu Donald pe carton galben, de se intareau instantaneu cand le bagai in gura, dar ...hai, ca nu mai scriu ca nu mai vreau sa-mi amintesc! va pup!

[Dana103]

In Craiova eram atunci. Stiu ca la complexul de unde apartineam noi era un tip smecher director. S-ar putea sa se descurce el, nu stiu daca era la fel in tot orasul fiindca acolo stiu ca se baga mai des carne decat la celalalt complex din cartier.
Sa stii ca era si o parte distractiva, totusi. Cand mergeam in gasca la cozi. Toti copiii de la bloc. Azi nici nu se mai intalnesc vecinii, stau toata ziua pe calculator. Iar daca indraznesc sa mai iasa le sar babele in cap ca fac galagie.
Ideea era ca mi s-a parut asa de buna acea ciocolata incat si acum tin minte placerea cu care am mancat-o. Acum se gaseste pe toate drumurile si nu imi cumpar. Parca nu mai imi place.

[popa_doina_iuliana]

...fetelor dar ce frumos a-ti scris pe cuvant...cele mai frumoase amintiri ale mele sunt din vacantele la bunici, bineinteles atractia cea mai mare era la garla, fiiind un rausor Vedea se numeste pe care eu il vedeam cat un fluviu...in orice caz ...am mers cu tata intr-un concediu de al lui pare-se, asta se imtimpla rar, de obicei ramineam cu bunicii...si cum va spuneam am mers sa prindem fatze...da cum vedeti pe ecran...este un regionalism si se refera la niste pestisori mici, puiet din speciile autohtone...Doamne....fatze nu am prins ...decat vreo doi sau trei mormoloci pe care bineinteles i-am pus cu tata intr- cutie de conserva cu apa, si cu mare grija am dus-o la mam'mare...imi amintesc de fapt ca bucuria mare a fost toata balaceala de apa si de soare pana am prins acesti mormoloci ca de fatze nici pomeneala... era un soare...o mica plaja cu nisip fin,fin de tot, mai tirziu am invatat ca-i spune aluvionar...ce tinar era tata, ce mam'mare si tata mare aveam...ce fericita eram... mormolocii i-a mancat pisica ca dehhh....mam'mare numai de mormolocii mei nu avea grija...da... amintiri prafuite cu pulbere aurie de copilarie....multumesc din suflet fetelor...vede-ti m-ati ajutat ...am inceput si eu sa-mi amintesc cite ceva...frumos...cred eu...de fapt sigur...e casetuta mea de comori ale copilariei....mai spune-ti pt ca mai spun si eu...acum nu mai stiu...dar toate la timpul lor...

[Dana103]

Eu am avut noroc. Satul (de fapt e considerat orasel) bunicilor este pe malul Dunarii. Este totusi destul de departe (6 km) si oricum nu ne lasau singuri la Dunare. De 23 august mergeam toti tinerii la gratar, baie, tot tacamul. Era un fel de plaja amenajata (acum nu mai este) si era distractie totala.
In rest mergeam la un "canal" de irigatii. Se puteau spala haine (covoare, haine, orice) intr-o anumita regiune si se putea face si baie. Veneau bunicile cu noi, saracele (mergeam 2 km) sa spele acolo ca sa putem noi sa ne scaldam. Evident ca ne strangeam o multime de copii. Si era o harmalaie de o auzeai de la 1 km.

[popa_doina_iuliana]

...cate ispravi,cate minunatii...ce zile poleite cu aurul soarelui si azurul cerului...mamica azura...mai povesteste-ne cite ceva...ce vrei tu...eu imi amintesc si de iarna...la derdelus cu saniuta...doamne...alergatura strasnica ce mai...stateam de se faceau pantalonii uzi,uzi...si nu stiu cum dar tot cald imi era...si inca odata pe derdelus..si iar..si iar...ajungeam acasa ...si parca in drum spre casa...ma lua un pic frigul...dar nu conta...

[azura]

ce sa va mai scriu Doina? am citit ce ati mai postat voi si mi-am amintit ce faceam cu copiii de la "bloc", ma grabesc acum sa va scriu pe scurt, ca stept sa se trezeasca bb din clipa-n clipa!
ne suparasem noi pe un vecin de la parter care nu ne lasa niciodata sa ne jucam pe "peretele' lui tenis(cand ploua sau era mai frig, stateam toti piticii in scara blocului si jucam tenis de camp pe peretele omului!!!), si cum va ziceam, ne-am gandit noi ce sa-i facem sa ne razbunam pe el ca ne parase la parinti ca suntem obraznici si facem galagie...dimineata, cand era omu' plecat la lucru, ne strangem noi toti, merg eu acasa si iau un borcan cu untura de la bunica mea, si cobor cu el, si ii punem omului pe clanta de la usa, si pe prag...si mai ne gandim noi ca si nu-s ce vecin ne-a mai zis ceva si ii facem si aluia aceeasi figura...apoi, mai dam si cu zahar si uite asa, ne-am razbunat noi, aratau clantele ca naiba...noi, tare fericiti de ce ingeniosi fuseseram in razbunare....
la fel si ai nostri,in pedepse, ca normal, au inteles vecinii cine pusese untura si zahar pe usi, si apoi, eu cu ceilalti nu-mi amintesc, dar eu am fost pedepsita tare, nu aveam voie afara si nici la televizor!mai ales ca o mintisem pe mama ca nu facusem eu! Stateam doar in camera mea, si trebuia sa fac lectii...dar a trecut supararea, si apoi mi-era rusine sa-i vad pe vecinii aia pe scara!!!!
NO, cam atat, va mai povestesc eu!!!va pup!