Decizia de emigrare!

[leutz]

Alovel, esti foarte pornita pe fetele plecate, pari sa le "condamni" ca au ales alta tara si tu crezi ca au plecat doar datorita problemelor materiale. Este un factor important, dar eu nu cred ca e singurul, mai ales pentru ca eu cunosc multi tineri cu cariere frumoase si salarii de invidiat (si totul realizat "pe mintea lor") care isi doresc sa se stabileasca in SUA sau Occident, cu copil si catel. Oare de ce?

[framboise]

Buna fetelor! Sunt nou inregistrata pe forum desi va urmaresc de ceva vreme.
Pentru alovel, ai perfecta dreptate, asta daca privesti emigrarea d.p.d.v material. Daca insa iti doresti sa fi tratat si respectat ca om peste tot pe unde mergi, atunci...pleaca. Daca iti doresti un viitor demn pentru copiii tai, atunci...pleaca.

[miti76]

, Framboise!

[danaG]

imi pare rau ca am gasit atat de tarziu acest subiect.Si eu sunt de parere ca,daca nu te limitezi in a gandi ca "azi imi merge bine,voi vedea eu ce va fi maine", nu poti sa nu iti doresti ceva mai bun pentru tine si familia ta.Si solutia este emigrarea.Dar poate alovel nu are atat de mare incredere in ea(precum vrea sa para) ca va face "figura" buna si in alta parte decat acolo unde este familiarizata.

[danamar]

Bravo,hai ca ai zis-o si nu oricum ci foarte bine!!!

[doinaden]

Hola Framboise
Un raspuns super, sper sa il vada si Alovel

[framboise]

Buna fetelor. Ieri am scris repede si pe scurt, intre doua teme cu baiatul. A emigra nu este usor, mai ales cand n-ai pe nimeni acolo unde pleci, mai ales cand nu esti puternic motivat, mai ales cand nu-ti doresti din adancul sufletului asta. In ce ma priveste am dorit sa emigrez de ani de zile, in fine s-a putut acum 3 ani. Nu a fost deloc usor. Recunosc si nu vreau sa imbat pe nimeni cu apa rece. Limba noua, obiceiuri noi, cultura noua, fara prieteni, fara viata sociala...Dar acum, uitandu-ma in urma nu regret niciodata pasul facut. De intors nu m-as intoarce. Ma bucur pentru copilul meu, pentru spiritul in care creste, pentru faptul ca invata in paral 2 limbi straine, si cu cea materna, deja vorbeste 3 limbi. In fine trebuie sa recunosc, ca face o varza la limba romana. Noi il corectam cat putem, dar e greu cand aproape toate orele din zi vorbesti franceza sau engleza...Sunt fericita pentru transformarile prin care a trecut. Nu stiu cum sa va spun, se citeste pe chipul lui libertatea si fericirea. L-am intrebat daca vrea sa se intoarca in tara. Nu vrea. Sa vina mamaie si tataie la el, dar el nu mai vrea acolo. In concluzie as vrea sa va spun un lucru. Oricat de greu v-ar fi pe meleaguri straine, nu lasati sa se vada copiii vostri asta! Nu vor intelege niciodata de ce i-ati despartit de bunici si de locurile pe care le cunosteau...Intr-o zi va vor judeca...
Si sa inchei intr-o nota vesela, noi nu regretam niciodata pasul facut si asta pentru ca aici te simti intr-adevar OM.

[danamar]

da framboise,nici eu nu am sa regret niciodata,copiii mei vor trai intr-o tara ca lumea,unde te gandesti cu placere la viitor,unde frica zilei de maine nu-si are locul si cel mai important este ca aici nu te respecta lumea pentru cine esti,sau daca ai bani,faptul ca existi este deajuns.

[doinaden]

Eu sunt intr-o mare dilema: sa raman sau nu in Spania. Sunt 50% convinsa si 50% nu.Poate timpul isi va da cu parerea.E si conjunctura de asa fel incat nu ma poate ajuta cu nimic sa iau o decizie. Bani mai multi, copii bine integrati, dar stau cu chirie.Acasa am casa mea in Bucuresti, una la munte , suntem mai bine infipti si realizati decat aici.E greu sa iei o decizie de emigrare, foarte greu, trebuie sa te gandesti la ce lasi in urma si la ce te asteapta in viitor. E al naibi de greu...pt mine cel putin.

[danamar]

Doinaden,stai sa treaca primul an,ca apoi iti va fii mult mai usor,acuma esti in faza in care ti-e asa de dor de acasa ca si cel mai mare dusman al tau doar pentru faptul ca se afla in tara ,il poti considera si gandi la el ca la cel mai bun prieten.Dupa un an se clarifica totul in mintea ta si atunci vei sti ce vrei cu adevarat.