dragele mele.
sambata care vine este foarte probabil ca sotul meu sa fie trimis in delegatie in exterior pentru vreo trei saptamani si ma gandesc cu groaza la momentele in care nu am sa il vad venind in fiecare seara acasa, la clipele in care depanam amintiri si alte lucruri.
poate ca vorbesc ca o baba ramolita,dar mi-ar placea sa nu plece.
acum stau si ma gandesc cum mama naibii maica-mea a putut sa indure atatea delegatii ale lui taica-meu (el fost cadru militar).
ce ma sfatuiti sa fac pentru a ma mai linisti? ca parca stau pe un sac cu pulberesi n-am chef de nimic.

In inceputurile noastre suportam si eu cu greu plecarile lui.Cadeam in melancolie.Apoi erau micutii.Ma concentram asupra lor.Diverse activitati care ne faceau placere,lucruri ramase restante,iesiri,plimbari,vizite.Ulterior incepusem sa-mi fac timp si ptr mine,mici mofturele de femeie(manichiura,epilat,etc).Sau imi programam diverse lucruri pe care nu le pot face cand este sotul meu acasa,el este un tip f.ordonat,dar nu suporta curatenia generala.Atunci scotoceam,frecam...


