ce sa fac?

[zelly]

Dupa mine, nu ar trebui sa-i cumperi nici macar papuci. Asta ar insemna ca te-ai gandit cat de putin si la el (la un cadou pentru el) si nu cred ca merita. Din contra, ar fi mai bine sa-ti cumperi tie ceva mai mult, sa te faci frumoasa si sa incerci sa pari cat mai indiferenta. E gelos! Ei si!!!!!!!!
De aia nu mai ninge!
Asa-i sta bine unui barbat - GELOS. Atata timp cat gelozia nu duce la bataie (doamne fereste- mai sunt si specimene din astea), este foarte bine sa-l macine. Poate-l mananca de tot
Pupicei si un Craciun fericit va doresc tuturor!

[dumansilvia]

Draga mea oana,imi pare rau pt.ce ti se intampla,dar nu ar trebui sa te intereseze reactiile celor din jurul tau.Cum au spus si ceilalti membri,nu poti sta asa la nesfarsit,pt.ca este clar ca sotul tau nu te mai vrea si probabil ca asa a fost intotdeauna ,dar nu ti-ai dat seama.Sa stii ca nu diferenta de varsta conteaza.Bunicul meu a avea 74 ani,iar sotia lui(de-a doua)are 51 ani,iar intre mine si sotul meu sunt 8 ani diferenta.si el este gelos,dar i-am aratat si am vorbit cu el de cate ori s-a putut si a inteles ca nu are de ce sa-si faca griji.Eu cred ca s-ar putea sa fie gelos si din cauza ca ai o functie importanta,ca ti-ai facut o cariera si ai putea sa te descurci si singura daca v-ati desparti.Nu cred ca in sapte ani de cand sunteti casatoriti de-abia acum si-a dat seama ca nu te iubeste si ca nu te-a vrut niciodata.Este imposibil sa stai cu un om in aceeasi casa atatia ani,sa faci si un copil si sa spui asa ceva.
Nu stiu daca ai fost la petrecere,dar mi-ar parea rau sa nu fi mers.Gandeste-te ca nu esti un copil mic care-si intreaba tatal"Tati,pot sa merg si eu afara?"esti o femeie puternica,desteapta si nu ar trebui sa-i ceri acordul.
Ar trebui sa nu expui copilul la asemenea discutii,deoarece ar putea fi traumatizant pt.el.Sper ca vei reusi sa treci peste toate astea si fii puternica.
SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI!

[dumansilvia]

Apropo,nu merita nimic.Cumpara-i copilului,cumpara-ti tie si incearca sa nu te mai certi cu el si sa te faci ca ploua,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Trateaza-l cu indiferenta,asa cum te trateaza el,incearca sa nu-l bagi in seama cateva ore sau zile si vezi ce se intampla.Nu-i mai raspunde la provocari,la sex nici atat,motiveaza ceva(ti-e rau,te doare capul)orice.Sper sa te ajute ceva din ce-am scris.
Te pup.Pa

[azura]

draga Oana,ti-as fi scris exact ca si DumanSilvia...Indiferenta doare cel mai tare... e un test!daca il doare, il afecteaza,inseamna ca are ceva, daca nu-l doare inseamna ca nu te mai iubeste deloc!si ai gasit raspunsul si cheia la rezolvarea problemei!Te pup

[oanapaz]

Va multumesc din suflet tuturor pentru ca m-ati incurajat si chiar am avut nevoie de suport moral...
Da.. pana la urma am fost la petrecere dar am stat doar 2 ore cu ochii pe ceas..si a fost frumos pentru ca m-am simtit din nou "Eu" si am capatat din nou incredere in mine.
Dar m-am intors si chiar daca nu mi-a zis nimic pe moment dupa ce a adormit copilul mi-a reprosat ca o femeie normala nu merge la petreceri fara sotul ei si ca nici el nu a participat la petrecere firmei lui daca eu nu am fost invitata...A avut din nou crize de gelozie si mi-a accentuat din nou ca nu-i plac petrecerile, iesirile in lume, viata sociala in general...Ca si-a dat seama abia acum ca eu prefer altfel de viata si ca el nu mi-o poate oferi.
Adevarul este ca noi nu primim pe nimeni in vizita, nu mergem nicaieri si ca ma simt singura uneori..Nu cred ca gresesc daca vreau sa ies la o cafea cu o prietena sau daca doresc sa colind magazinele impreuna cu colegele de birou. Ei bine, el nu este de acord cu asta si spune ca niciodata nu si-a permis sa iasa la o bere sau sa plece la pescuit cu baietii..
Uneori imi doresc sa plece si el undeva dar prefera sa stea cu mine, sa faca cumparaturile cu mine, sa ma ajute la tot si sa nu se dezlipeasca niciodata de mine...Stiu ca are si puncte forte: ca mi-aduce in fiecare saptamana flori, ca face curat, spala, gateste, etc dar nu intelege ca daca ma jigneste totul este egal cu 0.
Asa ca in seara de Craciun am tacut amandoi si l-am observat plangand in hohote-ca niciodata...Mi-a spus ca nu vrea sa ma piarda si ca este gelos, ca ma iubeste si ca eu sunt toata viata lui...
L-am rugat sa inceteze cu vorbele urate, cu suspiciunile, cu inchipuirile si cu relatia asta sufocanta.. Voi vedea ce va urma..Oricum voi m-ati ajutat sa ies din starea aia de umilinta si sa spun verde in fata ce am de spus. Pentru asta va multumesc!

[alovel]

Am citit ce ai scris tu si as vrea sa te incurajez spunandu-ti ca, din punctul meu de vedere, ceea ce iti doresti tu este foarte normal si ca sotul tau greseste.
Ceea ce mi-a atras atentia in povestirea ta a fost faza cu petrecerea. Si vreau sa iti povestesc ceva despre mine. Recent am avut si eu cu sotul meu o discutie de acest gen. Dar la noi nu era vorba doar de petrecerea de sarbatori a firmei, ci de faptul ca ies la petreceri prelungite cu colegii mei de serviciu cu diferite ocazii. Si sotul meu nu iese niciodata, cu colegi sau prieteni, nici macar la o bere. Si el s-a suparat la un moment dat, dar cred ca a inteles ca asa sunt eu si ca mie imi face placere. Daca ar fi dupa el, nici noi nu am iesi, dar norocul este ca nu este dupa el, asa ca avem prieteni cu care ne vizitam si iesim de fiecare data cand avem posibilitatea.

[framboise]

Oana, din ceea ce am inteles eu, nu tu esti cea care are nevoie de tratament, ci sotul tau.

Tot ceea ce "gelosul" atribuie la altul nu reprezinta decat propriile lui dorinte din subconstient. Pana la urma gelzia este tot o forma de angoasa, care prinde forme de devalorizare, de lipsa de incredere in sine, si gaseste terenuri propice peste tot: servici, viata de familie, sociala. Gelozia este o proiectie a ceva ce ne-a marcat, ranit, afectat in copilarie.

Pentru a trata o persoana geloasa, este esential in primul rand ca respectivul sa constientizeze si sa admita ca ceea ce el simte sau acuza este disproportionat in raport cu realitatea.

[oanapaz]

Aseara am discutat si mai mult pe seama acestui subiect si am constatat care este problema lui: se gandeste cum va fi relatia noastra peste cativa ani si se vede pe el imbatranit si urat, fara simtul umorului fara rabdare iar pe mine din ce in ce mai frumoasa, mai eleganta mai stapana pe mine...isi imagineaza ca il voi parasi sau ca "imi voi lua un amant"...E stupid ...dar problemele noastre pleca de la imaginatia lui pe care incerc s-o controlez. Mi-a promis ca o sa-si revina si am vazut ca face eforturi pentru asta. Ieri mi-a adus flori dar inca nu l-am iertat...Copilul mi-a zis aseara si m-a lasat masca "mami o fi avand si el ceva bun in el". Adevarul este ca sotul meu este un om de valoare, are multa cultura generala, este un om cu care iti face placere sa discuti, stie si povesteste cu detalii toate cartile pe care le-a citit si a citit ceva la viata lui, se ocupa de casa, de copil, are un job foarte bun, este apreciat dar cred ca este misogin. Nu are incredere in femei, nu le apreciaza, nu crede in ele si nu mi-am dat seama de la inceput..O sa incerc sa schimb asta si poate-mi recomandati un consilier de cupluri..

[oanapaz]

Aseara am discutat si mai mult pe seama acestui subiect si am constatat care este problema lui: se gandeste cum va fi relatia noastra peste cativa ani si se vede pe el imbatranit si urat, fara simtul umorului fara rabdare iar pe mine din ce in ce mai frumoasa, mai eleganta mai stapana pe mine...isi imagineaza ca il voi parasi sau ca "imi voi lua un amant"...E stupid ...dar problemele noastre pleca de la imaginatia lui pe care incerc s-o controlez. Mi-a promis ca o sa-si revina si am vazut ca face eforturi pentru asta. Ieri mi-a adus flori dar inca nu l-am iertat...Copilul mi-a zis aseara si m-a lasat masca "mami o fi avand si el ceva bun in el". Adevarul este ca sotul meu este un om de valoare, are multa cultura generala, este un om cu care iti face placere sa discuti, stie si povesteste cu detalii toate cartile pe care le-a citit si a citit ceva la viata lui, se ocupa de casa, de copil, are un job foarte bun, este apreciat dar cred ca este misogin. Nu are incredere in femei, nu le apreciaza, nu crede in ele si nu mi-am dat seama de la inceput..O sa incerc sa schimb asta si poate-mi recomandati un consilier de cupluri..

[oanapaz]

A trecut ceva timp si voiam sa va spun ca lucrurile s-au asezat. Vad ca face eforturi mari sa se schimbe si apreciez asta. Chiar l-am incurajat! Nici eu nu sunt usor de suportat uneori!
Am trecut prin multe impreuna, ne-am iubit, ne-am ajutat, ne-am sprijinit dar stresul isi spune cuvantul. Anii astia am muncit, am muncit, ne-am mutat cu job-urile fiecare de vre-o 3 ori, ne-am mutat cu casa de 3 ori si probabil nu mai aveam ce face...Eu mi-am dorit al doilea copil- el nu, el isi doreste mai multa afectiune si n-o cere...si nu stim comunicam. Vreau sa invat asta!