by gazzella » Sat Dec 10, 2005 5:54 pm
lili, eu sunt de acord cu tine, cunosc foarte bine importanta alaptarii la san
din pacate exista asazisii specialisti care s-au adaptat cerintelor societatii occidentale.
ei bine, specialistii astia au sa-ti vina cu o serie de "studii", carti care vor incerca sa-i puna pe parinti intr-o situatie comoda
asa vor fi carti scrise de specialistii de mai sus care-i vor invata pe parinti cum sa-si culce, hraneasca, iubeasca pruncii
in conditiile in care un prunc normal este cu totul in afara normelor impuse de pediatri, puericultori un parinte in disperare de cauza va incerca sa "normalizeze" ritmurile, nevoile unui nou nascut care este programat sa se adapteze vietii extrauterine conform propriilor necesitati fiziologice.
chestia cu infantizarea copilului este o alta gaselnita a marilor "specialisti".
copilul este un infant, nu poate nimeni sa-l infantizeze, el este ceea ce este cu nevoile si tendintele lui de actualizare.
si cum in societattea moderna nu se gaseste timpul necesar cresterii unui nou nascut se incearca o autonomizare timpurie si fortata a cestuia.
cate mame crezi ca sunt dispuse sa alapteze la cerere pentru timp indelungat in societatea noastra unde importanta unei cariere e uneori chiar fundamentale, unde tricourile si cearsafurile ude de lapte se schimba zilnic, unde esti nevoita sa scoti sanul pentru a-ti hrani fiul in public sub privirile uneori acuzatoare ale altora? putine!!!
si uite asa se ajunge ca acele mame care au decis sa dea spatiu si timp maturari in armonie cu ei insusi propriilor copiii sa fie catalogate, acuzate ca infantizeaza copilul. unii pot sa fie socati la imaginea unui copil care-si poarta scaunasul la sanul mamei, altii pot doar sa se induioseze. l
a lasa copilul sa-si faca propria intarcare sau a-i face o intarcare dulce inseamna a avea o imensa dragoste, pe care de alt fel o au majoritatea mamelor, dar si o imensa incredere in capacitatea copilului de a-si actualiza tendinta, de a se autodepasi, de a creste si de a se dezvolta ca persoana unica, irepetibila.
inseamna sa-i dai sansa acestuia de a-si demonstra ca are in insasi fiinta sa instrumentele necesare pentru a deveni autonom