Este undeva unde se termina realul si incepe irealul, undeva unde cuvintele din dictionar s-au terminat iar tacerea vorbeste mult mai mult, undeva unde obligatiile nu exista, undeva unde orice incercare de a rationaliza este in zadar...
Am convingerea ferma ca prietenii adevarati sunt foarte rari in viata noastra. Poti traii o viata intreaga fara sa fi cunoscut miracolul unui prieten adevarat. (in afara de sot!
). La fel de bine, atata timp cat nu ai avut niciodata unul adevart, ceilalti ii poti considera "prieteni" cand sunt numai cunostinte...
Mai cred ca nu conteaza atat de mult varsta in a lega prietenii trainice, cat evenimentele care ti se perinda prin viata, conjuctura, suferinta. Spun "suferinta" pentru ca o prietenie reala se leaga in momente de cumpana, de durere. "Prieteni" de duminica, de party intalnesti cu duiumul pe traseul vietii, dar astea sunt cunostinte, pe care nu le poti deranja in toiul noptii cu un telefon spunandu-le cat iti e de rau...
P.S. Rica, ia oamenii asa cum sunt. Unii vin, altii pleaca, altii raman, altii sunt trecatori, cu bune si rele, insa fiecare la randului lui reprezinta un fulg in universul asta care te-a atins, ca bataile unui fluture, si care la un moment al vietii a vrut sa-ti transmita ceva sau sa te invete ceva...gandeste-te ca nimic nu-i intamplator...
[/URL]


