sentimente confuze

[dragonita]

Foarte trista poveste, ce pot sa-ti spun te cred ca este forte greu pentru tine, dar nu tine cu dintii de aceasta relatie deoarece nu va merge niciodata. Nu te gandi ca ai un copil de crescut, Dumnezeu te va ajuta sa-l cresti nu te va lasa la greu. Intr-o situatie asemanatoare am fost si eu, m-am casatorit, am ramas insarcinata si de atunci a inceput calvarul, aventuri peste aventuri, stateam cu chirie, ca cu maica-sa nu ma puteam intelege, cu ai mei nu se intelegea el, eu faceam servici el se lasase ca era mai dulce somnul de dimineata, la mine se punea si problema betiilor si batailor m-a batut inclusiv in luna a 8-a de sarcina, am nascut un baietel frumos si sanatos pana la urma. A ales cand avea copilasul 6 luni sa plece in Anglia si dus a fost 1 an de zile, dor vre-o telefoane si atat ninic altceva. Eu am ramas acasa cu copil mic, cu chirie de platit, cu servici, descurcate daca poti. Am ales sa platesc pe sora mea sa stea cu copilasu iar eu sa merg in continuare la serviciu sa am cu ce sa ne intretinem. M-am pus imediat pe picioare incepusesa-mi mearga perfect, puiutul crestea ca din drojdie cum se spune, si s-a trezit individul ca vine acasa ca doar are sotie si copil. Ce sa va spun ca au inceput din noi betiile, bataile, nu a adus nici cel mai muc cadou fiintelor care el pretindea ca le iubeste. Din nou el fara serviciu, nici numai stiam ce sa fac acum trebuia sa-l intretin si pe el. Sa divortez ma gandeam ca este o prostie, ca doar copilul trebuie sa aiba si mama si tata. In octombrie 2001 am luat o bataie sora cu moarte deoarece am protestat de ce a luat copilul din casa si era seara tarziu si nu mai venea cu el. Ma uitam la Robert avea 1.8 ani cum plangea si tipa si il tragea de picioare sa nu se mai apropie de mine. In seara aceea am stat si am facut bilantul la tot ce m-i s-a intamplat si am ajuns la concluzia ca copilul meu nu merita si nici eu o viata de calvar. Am decis sa divortez si asa am si facut. Un an de zile am incercat sa-mi revin , nu puteam reliza ce m-i s-a imtamplat , jurasem ca nu voi mai permite nici unui barbat sa se atinga de mine sau de copil. Dar nu a fost sa fie asa in momentul de fata sunt recasatorita cu un barbat despre care nu am cuvinte sa-l descriu, este, finut, destept, ne iubeste, am intrat intr-o familie care nu credeam ca exista pe acest pamant. Copilul parca ar fi al lui, nu sint nici cea mai mica diferenta ca ar face, soacra-mea, cumnata-mea, ma inteleg forte bine cu toata lumea si am fost acceptata in aceasta familie din prima zi.Nu mai am cuvinte. De fapt concluzia vine ca o incurajare pentru tine, vei gasi pe cineva care sa te accepte, sa te iubeasca la adevarata ta valoare, nu lasa ca un om care te-a inselat si jicnit sa va strice fericirea si bucuria de a-ti vedea copilul crescand.
Stiu ca m-am lasat dusa de val cu povestea mea cred ca nu v-am plictisit prea mult.Va pup dulcic.

[Lavinia04]

D.,esti dovada vie ca se poate si mai bine.Cine are curajul sa lase trecutul in urma....

[mada_c]

De cand am BB-ul vad altfel relatiile dintr-o familie. Pentru barbati ca cel pe care l-a avut Dragonita as infiinta un pluton de executie. Incercati sa va imaginati ce era in mintea copilului in momentul in care a incercat sa intre parinti sa-si apere mama. Incercati sa vedeti fata lui disperata. Am mai avut situatii cand ma enervez vazand oameni care-si traumatizeaza copii in halul asta. Chiar si cand ma uit la filme ma enervez daca vad asa ceva. Fetelor, nu stati pe ganduri daca va treziti in situatii asemanatoare. Un barbat de genul asta o are in sange, nu-l mai puteti educa. La prima palma lasati-l.

[dragonita]

Ai pus punctul pe I. La prima palma ma gandeam ca a fost o greseala mai ales ca a 2-a zi si-a cerut scuze in genunchi ca nu se va mai repeta. Dar prima a fost mai grea ca urmatoarele au venit de la sine. Daca aveti respect fata de voi nu va lasati calcate in picioare indiferent de situate, suntem egale cu barbatii iar daca ei nu stiu sa ne respecte nu are rost sa ne amagim ca miine va fi mai bine. Nu are nici un rost sa va cresteti copilul in suparari si reprosuri, nu va avea exemplu bun mai bine singure si daca va simtiti in stare refaceti-va viata , viata este prea scurta ca sa nu ne bucuram de ea.

[lili_ang]

Vai mi se rupe sufletul gandindu-ma prin ce a trecut copilul ala in acele momente! Nu mai spun de tine.....Nimeni nu merita asa ceva, iar idiotii astia, bine spune Mada_C, ar trebui trimisi in fatza unui pluton de executie!

[dragonita]

Nu stiu ce sa mai cred, legile acestea nici macar nu stiu cum sunt facute, pentru ca impreuna cu sotul meu actual ne chinuim sa ne adoptam copilasul, vrem sa-i schimbam numele de 1 an si ceva, si nu reusim. Ca sa pot sa-l trec pe numele meu actual trebuie sa am o declaratie a respectivului la notar ca este de acord, asta cu toate ca nu s-a prezentat la divort, nu are dreptul sa-l vada , trebuie sa plateasca pensie alimentara , 43,5 lei lunar, bani pe care nu i-am vazut niciodata, bineinteles ca nu am nevoie de acesti bani, si totusi eu nu pot fara acceptul lui. Nu v-i se pare o prostie dupa tot tam-tam-ul , ca legile sunt facute pentru protectia copilului, ca daca acest copil este educat si crescut intr-o familie care are grija de el, il iubeste ca pe propriul copil?

[AliL]

dragonita, e cumplit de ciudat!!! eu ma gandesc inca de pe acum cum sa fac ca dupa divort sa-i schimb numele copilului, nu am nevoie de pensie alimentara, de nimic de la el, ci doar sa nu ajung la mana lui cu semnaturile pentru copil.

[mina]

Hai, Alil, nu te g

[AliL]

mina, el lucreaza lanegru, iar daca va trebui sa demontreze un venit ceva va face ca acesta sa fie foarte mic. decat sa se stabileasca o pensie de vreo 500 mii lei iar pentru asta eu va trebui sa ma milogesc de el pentru vreo semnatura mai bine nu. au spus parintii mei ca ma vor ajuta sa cresc copilul. de cand am plecat de la soacramea numai ai mei au sponsorizat ingrijirea fetei. asa ca nu vad avantajele pensiei alimentare ....
ai dreptate, mai intai va trebui sa ma consult cu un avocat, abia atunci voi putea lua niste decizii finale in aceasta privinta.

[viopogaceanu]

Nu vei putea rupe niciodata legatura cu tatal. Vine o vreme cand fiica ta te va condamna. Deocamdata sunt premature aceste idei. Oricum vrei sa se cheme fata, ai nevoie de consimtamantul tatalui. Indiferent de raportul dintre voi. Numai prin instanta vei putea face ca sa decada din drepturile de tata. Nu cred ca va face ceva prin intelegere notariala.
Pentru divort sa te gandesti bine cum ataci problema. Trebuie demonstrat : un spatiu de locuit pe numele tau sau la cre esti proprietatra, un venit echivalent cu cel mediu pe tara (minim), martori de rele tratamente pentru tine si fata. Trebuie sa deminstrezi ca mediul cu tatal este nociv si de rau augur pentru fata. In aceasta faza intra in joc martorii. ( La un divort, prietenii comuni, cei care stiu cate ceva despre voi, - nu se baga. Fiecare gaseste cate o scuza). Mai ales daca sotul tau este un om placut in societate. Poate multa lume deja te acuza ca nu ai stat langa el. Lumea nu accepta scuza ca: ti-a fost greu, nu ai avut ajutor, (mai ales ca ai avut bona). Cei din jur spun : ce-i mai trebuia ? Avea de toate....
In mod normal legiuitorul da copilul mamei. Mai ales daca este sub 10 ani. Procesul se deschide in localitatea de domiciliu al celui care-l inainteaza. Etc., etc., si multe altele.
Unu : scrie-i sotului tau o scrisoare prin care sa-i explici ca vrei sa stati impreuna sa va cresteti copilul in liniste.O alta scrisoare in care-l intrebi de ce vrea sa divorteze, si poti face si altele care sa-ti ofere materiale pentru divort. Poate nu primesti raspuns la nici una . Fa cate o copie xerox.
doi : Fa-o pe soacra ta sa te dea afara in mod public (esti in culpa ca ai plecat din domiciliul conjugal)
sau gaseste un avocat care sa sustina ca ai facut notificarea plecarii de acasa din motive de rele tratamente.
Daca sotul tau inainteaza divortul, in alta localitate, este suficient ca tu sa nu primesti citatiile. Apar cateva amanari, citare prin ziar local de mare tiraj si dupa aceea se judeca in favoarea lui.
Nu vreau sa fiu prapastioasa. Poate nu am dreptate. Oricum, trebuie sa faci multe, multeeeeeeeeeee lucruri. Si multe dintre ele nu au sa-ti placa.
Am incercat sa analizez din tot ce ai scris, cam ce sanse ai. Foarte mici fara un razboi mare.
P.S. Nu am vrut sa te ranesc in nici un fel, daca cumva am facut-o