Da este adevarat ca nu trebuia sa plec de langa el ,dar la incercarile mele de-a sta el cu copilul se iscau niste certuri monstruoase(iar copilul meu era in bratele mele plangand) , iar copilul i l-am pus in brate dar plangea in continuu in brate la el in fata calculatorului!Nici in momentul acesta fiica mea nu suporta sa ma vada plangand sau suparata(plange din toata inima)
Avem 30de ani si eu si 33 el si avem amndoi studii superioare si ne consideram niste oameni sanatosi la cap!(cel putin asa credeam!!)
Eu cred ca am gresit dar el a gresit mai mult decat mine ca nu ia pasat de copilul nostru!
Multumesc pentru mesaje!






Unirea voastra a avut scop inconstient din partea ta. Ai vrut un copil. Dupa ce ai avut copilul- ti-ai atins scopul. Precum femela scorpion, ai indepartat masculul. Barbatii nu au sentimente deosebite fata de cei mici. Conceptia nu creaza sentimentul de parinte. Mama este cea care se leaga de prunc. Un barbat devine gelos ca un nichipercea fura toata atentia mamei, sotiei. Cinstit, nu mai aveti sanse sa stati impreuna. Poate un compromis. Practic, in timp i-ai dat de inteles ca nu-l mai vrei. Mai departe... nu mai este vinovat. Adica, ba da. Este las. Unde nu mai este comunicare, doar un miracol mai face ceva. Curaj, capul sus si.... vei vedea ca viata merge inainte. Stabilesti perioade in care are voie sa-si vada fata. Tu sa vorbesti numai de bine fetei despre tatal ei. Asa, macar nu vei indeparta fata de tine. BAFTA !!!!!!!