Sunteti o trupa de femei haioase. Va puneti tot felul de intrebari legate de barbati. De ce sunt asa? De ce sunt altfel? Pentru ca suntem diferiti.
O femeie foloseste zilnic, in medie, 20.000 de cuvinte. Unui barbat ii sunt suficiente 7.000. Ce credeti ca se intampla cand vin amandoi de la servici? Ea a folosit cam 10.000 din cuvintele zilnice si-i mai raman inca pe atatea. El si-a folosit aproape toate cuvintele. Ce zice femeia? "Cu tine nu se poate vorbi. Stai si te uiti la televizor. Mai zi si tu ceva Tu nu ai nici o parere?." Lista de intrebari si reprosuri poate continua. Ce zice barbatul? "Nu poti sa mai taci si tu? Ce tot dai intr-una din gura. Mai lasa-ma in pace. N-am chef de povesti". La fel, lista poate continua.
Nici nu vreau sa ma gandesc la situatia cand ea e casnica sau e in concediu de crestere a copilului. E greu pentru amandoi pentru ca fiecare trebuie sa faca un efort pentru a se armoniza cu partenerul de viata.
O alta problema este legata de faptul ca femeia cere sa fie apreciata, incurajata, alintata, etc.. Va sunt cunoscute afirmatiile (de fapt sunt intrebari mascate) de genul "Vai ce burta (fund sau celulita) am facut!". Atata ii trebuie sotului sa confirme. Si-a dat foc la valiza. Trebuie sa negi categoric ca ar fi adevarat ce spune sotia, eventual sa-i confirmi ca, din contra, a slabit cateva kg si chiar ii vine mai bine in blugii de dinainte de nastere. Un barbat face burta si, in "nesimtirea lui", nu cere aprobare pentru asta. Rezultatul ambelor comportamente este ca oricum, in final, vor ajunge sa fie o pereche mai plinuta decat au fost cand sau cunoscut. De ce erau necesare discutiile de pe parcurs?
Mai multe de genul asta dar o sa le dau drumul pe parcurs.
Pentru cele de mai sus nu sunt suparat pe femei. Sunt dulci si caraghioare (la modul dragut) cu toate acele mici lucruri cu careisi complica viata zi de zi.
