Tatici in concediu de ingrijire a copilului

[ametzitu]

Fara incredere in tine nu faci nimic. Nici macar nu ai curaj sa aplici pentru un job, care poate prezinta unele aspecte pentru care consideri ca nu ai pregatirea necesara. Daca ai o educatie in domeniu, nu pierzi nimic daca incerci. Trebuie sa ai curaj si un oarecare sambure de inconstienta pentru ca, repet, nu pierzi nimic daca nu incerci.
Ai facut 2 facultati cu un copil acasa... pai frate, asta-mi spune ca ai capacitatea necesara sa acumulezi si sa te adaptezi rapid oricarei slujbe in domeniul tau.
Si apropo de subiect. mi-ar placea la nebunie sa fiu eu in concediu de tatic, dar din pacate, sotia mea are o slujba care nu-i place si castiga si mai putin. Asa ca trebuie sa raman pe plantatie. Work sucks!

[dana_gogan]

Esti un tatic fericit.Sotul meu are mult timp liber(e in aramata si lucreaza 2zile iar 6 sta acasa).Isi ocupa mult timp cu copiii.Ii invata o gramada.Si chiar ii place sa ii duca in parc...Reuseste sa ii cunoasca mai bine.
Increderea...Crezi ca mai poti avea cand cineva iti arata zilnic ca nu faci 2 bani?

[andrushca]

Dana, ai pus punctul pe "i". Daca ai un "binevoitor" care iti arata ca nu faci mai mult de 2 bani si iti toarna asta zilnic...si, care, din pacate iti este si superior (ma refer la munca)..deja ajungi sa iti pui singura stampila cu "eu nu pot". Si daca nu e vorba de cel de la munca..ci cel de langa tine...e cumplit. Atunci trebuie sa vorbesti, sa transmiti ce e cu tine, sa il trezesti tu si sa ii spui ca ai nevoie de sustinere!
Trebuie sa te lupti sa depasesti starea in care te "scalzi"...poate fi al naibii de greu, dar merita. Eu sunt in prima situatie. Dar, de cand am ramas insarcinata si mi-am impus sa imi reduc rata de stres prin care trec zilnic, e altfel. Inca mai am de luptat cu increderea, pe care cu siguranta nu mi-o voi recapata pe deplin la actualul job, dar prioritatile mele sunt altele, le constientizez si asta ma face mai puternica.

[andrushca]

Dana, ai pus punctul pe "i". Daca ai pe cineva care iti repeta zilnic ca nu faci 2 bani si ca nu esti in stare de nimic, din pacate te pierzi...sau, mai bine zis, iti pierzi bruma de incredere pe care ai castigat-o de-a lungul anilor de studii sau de practica. Ai un superior care iti repeta cu cinism ca nu poti sau nu esti in stare...Asta daca te referi la munca. Atunci procesul de recastigare a increderii de declanseaza cand te rupi de acel mediu (testat pe propria piele)
Mai dificil e cazul in care te referi la cel de langa tine, de acasa...atunci cred ca trebuie sa il "trezesti" pentru a fi ajutata.
Stii cum poti avea incredere in tine: incepand un proces destul de delicat si de durata, in care re-analizezi ceea ce esti, iti resetezi prioritatile, iei aer in piept si iti spui: pot mai mult!

[ametzitu]

Dana, am vazut ca ai mai postat pe undeva despre slujba ta (cred ca la cariere). Inteleg ceea ce simti acum pentru ca am vazut chestia asta la sotia mea. Pur si simplu intri intr-un cerc vicios: slujba nashpa, sef care-ti da in cap - scaderea increderii in sine - frica de a incerca in alta parte pentru ca nu faci fata - ramas la slujba actuala, etc. Sotia mea a ramas numai pentru ca ne doream un copil si era aiurea sa te duci la un alt loc de munca si dupa 6 luni sa spui - stiti, sunt insarcinata, la revedere pt juma de an.
Chiar daca sunt un pic dur, tu nu ai nici o scuza. Daca nu-ti place, ori da cu pumnul in masa, si daca esti perceputa acolo ca fiind utila, vei obtine ceva, ori pleaca in alta parte. Trebuie sa rupi cercul, altfel te vei cufunda din ce in ce mai mult, si ai sa ajungi sa fii speriata si de umbra ta. Crede-ma, o sa-ti fie frica sa si vorbesti, ca sa nu-ti iasa o "pasarica" pe gura.
Ai acces la internet, cauta firmele de plasare cu renume, si arunca-ti cv-ul pe piata. Gandeste ca un mercenar si nu te complace in situatia in care te afli. E pacat cu pregatirea ta.
Revenind la subiectul formului: da voi fi un tatic fericit pentru ca voi fi tatic, pentru mamica este o femeie extraordinara, dar nu sunt multumit pentru ca nu voi putea fi alaturi de ea si de bb cat mi-as dori. As dori sa vina vremea si la noi cand poti avea si o cariera frumoasa si timp suficient pentru familie, dar probabil copilul meu va fi cel care va apuca sa traiasca chestia asta.

[andrushca]

Nu stiu ce s-a intamplat cu mesajul...nu se repeta informatia....cel putin cea din final. Scuze!

[dana_gogan]

Acum cateva zile eram in uramatoarea situatie: ajunsesem la epuizare fizica si psihica vis a vis de copii(au o energie in ei),ma vedeam o gospodina ..nu cum si-ar dori un barbat,la servici...
Acum este altfel.Da,am analizat situatia.Am fost admisa la doctorat,cu sotul meu relatia e perfecta,la servici la fel.
Sotul meu ma sustine foarte mult fiind un adevarat atat pentru copii.Va multumesc si voua.O "sa iau taurul de coarne".Sper sa fac bine.Sa stii ca ai mare dreptate,Ametizu.

[dana_gogan]

Sper ca nu s-a inteles ca si la servici e perfect.E la fel de rau.
Dupa parerea mea sunt prea putini barbati care vor sa fie tatici adevarati.Poate cred ca li se submineaza autoritatea.Dar nu e asa si am un caz acasa.Sotul meu se intelege foarte bine cu copiii tocmai pentru ca sta mai mult cu ei.

[miti76]

Si eu mi-as dori ca sotul meu sa aiba timp mai mult sa stea cu copilul. Baietelul il iubeste foarte mult si taticul lui se joaca frumos cu el, dar prea putin.

[dana_gogan]

Chiar daca nu are prea mult timp incearca sa le "stabilesti"
pe cat posibil activitati comune: spus povesti seara, sa mearga la cumparaturi impreuna(chiar daca bebele tau e mic).
Spre exemplu la noi sotul meu este cel care se ocupa de "cultura"(planete,continente...) micutilor. Se creeaza o punte intre ei.