adulter

[Rica]

Pai, sunt de acord cu tine ca acum iti este mult mai bine, insa tr sa recunosti ca ai suferit ca ai fost inselata! Cine nu ar fi suferit?! Si tr sa mai recunosti ca nu e niciodata bine sa inseli pe nimeni (iubit, sot, prietene, etc..). Sfatul meu este sa treci calma si senina peste asta, sa lasi lucrurile asa cum sunt acum, fara sa trimiti acel buchet de flori. Dupa mine indiferenta este cea mai buna arma daca vrei sa ucizi pe cineva. D-zeu te-a pedepsit si apoi te-a rasplatit, de tine depinde insa daca meriti aceasta a doua sansa. NU o irosi inseland, ca in viata nu se stie niciodata.
Daca te indemn sa uiti tot ce a fost rau in trecutul tau si sa mergi mai departe indiferenta o fac pentru bine tau. Ce rost are sa pastrezi atata amaraciune in sufletul tau?
Cat priveste ideea cu "tortul", este adevarat ca nu se stie niciodata...insa te asigur ca ma cunosc destul de bine incat sa realizez ca daca as insela vreodata pe cineva sentimentul de vina ar fi covarsitor si as suferi foarte tare. Nici macar nu ar fi nevoie sa ma pedepseasca cineva...m-ar pedepsi propria constiinta.
Oricum sper ca nu te-am suparat cu vreo remarca. Vroiam sa vad cum gandesc si altii, cu structuri psihice diferite de a mea. Realizez ca oamenii sunt f diferiti si nu condamn pe nimeni...analizez doar din dorinta de a intelege mai bine.

[Rica]

Faptul ca te va deranja (chiar daca doar putin) mesajul meu anterior, este cumva intemeiat, pt ca discutia a deviat. Adica tu ai afirmat ca ti-ai inselat in trecut prietenii (nu sotul) si discutia se poarta acum in jurul tau (e tare neplacut cand ajungi in centrul atentiei in aceste circumstante) ca si cand tu ti-ai fi inselat sotul!!!
Vreau sa spun ca una e sa iti inseli iubitul (mai ales ca se petrecea undeva in adolescenta toata povestea) si alta e sa iti inseli sotul...cale lungaaaaa. Vina mea este ca am gasit prilejul sa imi expun teoria cu privire la cei care inseala si nu era momentul potrivit. Asta nu inseamna ca nu cred cu tarie in ceea ce am afirmat, ci doar ca nu era momentul sa o fac.
Referitor la admiratia din ochii celorlati, aceasta admiratie uneori o intalnim chiar in ochii celorlalte femei. E adevarat ca uneori nu e admiratie ci invidie, dar ce mai conteaza, tot admiratie se cheama! Chiar daca ramai doar la acest nivel "admirativ" si nu faci un pas mai departe (cu sexul opus ) nu cred ca o percepi ca pe o frustrare. De ce totusi simtim nevoia de aceasta admiratie, hai sa o numesc tacita si fara urmari? Pt ca.....imaginati-va care ar fi opusul... Sa te aranjezi super tare, sa iesi in lume si ceilalti de abia sa te observe (la o petrecere de ex)...atunci ar fi cu adevarat frustrant. In rest, daca te simti bine si satisfacut de partener nu vad de ce sa cauti in alta parte aventura.

[io_axa]

Nu m.am suparat in nici un fel, suntem aici sa "ascultam", sa "vorbim", nu ne obliga nimeni sa "suportam", si daca raspund la un subiect, o fac asumandu.mi toate "riscurile", asa ca...pe cuvant, n.am de ce sa ma supar. Intr.adevar ptr. mult timp am avut amaraciune in suflet, dar acum totul e ok, mai mult decat ok!!!!
Nu stiu ce sa.ti spun, nu stiu daca as fi ramas cu el, eu in acel timp as fi vrut sa raman cu el, dar nu stiu cat il mai iubeam sau respectam, as fii vrut din motive mai mult sociale, din motive financiare, in 10 ani....am facut o gramada impreuna, am ridicat doua case, societate, etc. etc.....nu stiu daca l.as mai fi iubit, daca as mai fi avut incredere in el, asta nu stiu, daca as fii acum cu el ti.as fi raspuns, dar nu pot , sigur cum ma cunosc ca sunt facuta i.as fii "facut.o", asa ca e mai bine asa cum a fost sa fie cred eu, merg cu capul in sus pe strada, am aceeasi sau aproape aceeasi prieteni care frecventam si inainte, cei care nu se vad, cei care s.au izolat de "rusine", sunt ei, nu eu, asta e sigur!!!!!!
Cred ca daca mi s.ar intampla o a doua oara in viata, n-ar fi nimeni si nimic care m.ar oprii sa ma despart, fiindca asa e, cata incredere si ce baza are aceea uniune????? Ne inselam unul pe altul asa, unul ca.i place s.o faca si altul ca sa se razbune????? neeeee.....viata e scurta, vreau s.o traiesc din plin, fericita!!!!!

[io_axa]

Nu m.am suparat in nici un fel, suntem aici sa "ascultam", sa "vorbim", nu ne obliga nimeni sa "suportam", si daca raspund la un subiect, o fac asumandu.mi toate "riscurile", asa ca...pe cuvant, n.am de ce sa ma supar. Intr.adevar ptr. mult timp am avut amaraciune in suflet, dar acum totul e ok, mai mult decat ok!!!!
Nu stiu ce sa.ti spun, nu stiu daca as fi ramas cu el, eu in acel timp as fi vrut sa raman cu el, dar nu stiu cat il mai iubeam sau respectam, as fii vrut din motive mai mult sociale, din motive financiare, in 10 ani....am facut o gramada impreuna, am ridicat doua case, societate, etc. etc.....nu stiu daca l.as mai fi iubit, daca as mai fi avut incredere in el, asta nu stiu, daca as fii acum cu el ti.as fi raspuns, dar nu pot , sigur cum ma cunosc ca sunt facuta i.as fii "facut.o", asa ca e mai bine asa cum a fost sa fie cred eu, merg cu capul in sus pe strada, am aceeasi sau aproape aceeasi prieteni care frecventam si inainte, cei care nu se vad, cei care s.au izolat de "rusine", sunt ei, nu eu, asta e sigur!!!!!!
Cred ca daca mi s.ar intampla o a doua oara in viata, n-ar fi nimeni si nimic care m.ar oprii sa ma despart, fiindca asa e, cata incredere si ce baza are aceea uniune????? Ne inselam unul pe altul asa, unul ca.i place s.o faca si altul ca sa se razbune????? neeeee.....viata e scurta, vreau s.o traiesc din plin, fericita!!!!!

[Rica]

Bravo!!!! Bravo si fiindca gandesti asa in privinta vietii tale, bravo si pt ca nu esti o fire suparaciosa! Asta denota multa stapanire de sine, maturizare emotionala si chiar optimism!

[Rica]

In alta ordine de idee si in acord cu subiectul, vad ca pana la urma gandim la fel. Nici eu nu cred ca daca te-a inselat partenerul mai poti continua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Incredere nu mai este si respect nici atat! Ce mai ramane? Nu merita sa ramai impreuna doar pt bani. Banii se fac si se duc...
Ai putea sa raspunzi la intrebarea: ai fi ramas impreuna cu sotul tau daca aveati impreuna un copil?

[io_axa]

NU!!! Categoric NU!!! As fii suferit enorm, triplu, cu gandul ca "aia" e cu copilul meu, spunand "aia" fiindca mi.era prietena, unica fiintza care.mi frecventa aproape zilnic casa la orice ora, deci numai la gandul ca "ea" ii poate face ceva rau, sau ce stiu eu??? Sa fii fost o alta femeie, nu m.ar fii afectat atat de ingrozitor....dar oricum, tot m.as fi despartit, cum as face.o si in clipa asta, chiar daca am un copil, da...am un copil, dar am si o viata, nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa zic am stat cu el ptr. copil, si ptr. mine??? la mine de ce sa nu ma gandesc??? La ce simt, la ce vreau, la ce doresc???? Copii sunt ca si buretii, absorb tot, credem noi ca nu "stiu" sau ca nu.si dau seama, dar se prind de tot si de toate mai repede decat noi ne imaginam, de ce sa.l invat egoist? De ce sa creasca uite mama ma iubeste si de aia nu se desparte de tata, de ce sa traim rau in 2, 3, 4????? NU!!!! n.as accepta asa ceva nici cu unul si nici cu o mie de copii, am decis sa am casa, vreau casa si sinceritate, atat. Nu mai merge??? Ramanem parinti, amici daca se poate, dar nu ne inselam sau stam despartiti in casa ptr. copil. pupici.