Copilul/copiii si casnicia

[lili_ang]

Discutiile astea le am eu cu maica-mea! Cand o mai apuca pe ea...dirijatul, mereu se ia de mine ca n-am facut aia sau cealalta! Si evident ma zburlesc la ea: Cand vrei sa fac? Dimineatza ies cu fata, seara ies cu fata, bla bla...Abia apuc sa mananc! Si evident replica ei: Cat doarme fata! Maaamaaa, ce nervi ma apuca! Mereu i-am spus: Considera ca acel interval orar nu exista, considera ca dorm, considera ca am fugit de acasa, ce vrei tu! Atunci NU FAC NIMIC! Stau pe net si atata tot! Sau citesc! Sunt singurele 2 ore din zi in care "respir" si eu! Am nevoie de ele! Nu pot sta tot timpul in priza!!!! Am chef ca macar doua ore pe zi sa stau cu cracii in sus cum se spune si sa vegetez! Punct!

[Dana103]

Rica sunt 100% de acord cu tine. Sunt in aceeasi situatie cu tine si stiu exact ce simti. Probabil ca sotul tau regreta ceea ce ti-a spus. Cred ca a mai auzit si el replici de genul celei spuse de prietena ta si din cauza aceasta a spus ceea ce a spus.
"Prietena", dupa parerea mea, este o mare intriganta si rautacioasa. Eu in locul tau as proceda cu ea precum Andrea Esca cu fostii colegi de liceu: Buna Andreea - "Ma cunoasteti de undeva?" - Hai mai Andreea ca am fost colegi de liceu. - "Imi pare rau, ma confundati".
Cat despre cosmetica, el are numai de castigat. In iarna am stat 3 luni neepilata (nu mi-a fost usor, dar a meritat) fiindca sotul meu nu voia sa stea cu Maria. Acum ma intreba el cand ma duc la cosmetica. E singurul motiv pentru care nu comenteaza cand e vorba sa stea cu Maria.
Eu nu inteleg de ce e o corvoada sa mergi cu copilul la plimbare. Mie imi face placere. Lor de ce nu le face placere?!

[Dana103]

Cat despre subiectul propus de Alovel: copilul/copiii te pun in situatii de viata noi, diferite de cele in care ai fost pana atunci. Te fac sa iti descoperi si sa descoperi la celalalt trasaturi de caracter noi. Probabil ca aceste descoperiri iti sudeaza sau iti destrama casnicia, dar in nici un caz copilul. Eu cred ca cei care "s-au desparti din cauza copilului" s-ar fi despartit oricum la un moment dat, iar cei pe care "copilul i-ar fi apropiat" i-ar fi putut apropia si altceva (de exemplu o despartire de "n" zile datorita unei delegatii...).

[HappyHippie]

[Rica]

[alovel]

Rica, si tu ce i-ai zis tipei aceleia cand a zis tampenia aceea?

Si sa nici sa nu te gandesti sa iesi de pe forum pe motiv ca esti trista si patetica, stai aici sa te inveselim sau sa te enervam noi (adica, eu ).

[Rica]

I-am spus exact ceea ce le spun tuturor rautacioaselor astora si ceea ce am mai scris: refuz sa arat ca o casnica obosita!

Azi nu mai sunt trista! Oricum voi reusiti sa ma binedispuneti intr-un fel sau altul!

Am luat si o hotarare impreuna cu al meu sot: o zi din week-end (mai precis 4 ore) le petrec singura ( ramane cu tati acasa ), adica fac ce vreau: ies la cumparaturi, ma intalnesc cu prietene (fara sa vorbim despre copii!!)...De cand am nascut nu am iesit din casa niciodata fara copil!!!!!
Se si zice ca problemele dificile au solutii simple. Cel putin in cazul meu a fost asa. Am avut insa un pic de probleme in a depasi mustrarile de constiinta legate de faptul ca plec de panga copil, insa imi dau seama ca beneficiile unei asemenea decizii sunt mari.

[Rica]

Acum sa nu credeti ca sunt un fel de Cerber, care nu lasa pe nimeni sa se apropie de copil! mai pleaca din casa fara mine, cand il scoate taica-su la plimbare. Insa, eu sa plec din casa sa fac ceva numai pentru sufletelul meu....nu prea.
Simti nevoia sa pleci de acasa fara grija, sa stii ca cineva de incredere se ocupa de copil, ca nu trebuie sa te intorci alergand ca disperata ca trebuie sa ii dai sa manace, ca poate altcineva sa faca asta in locul tau. Am simtit totusi o urma de regret ca supa i-a dat-o taica-su si nu eu, dar am zis sa iau masuri inainte de a deveni paranoica.
Iar vin si rectific: i-a mai dat taica-su sa manance, insa nu m-am simtit vinovata fiindca eu eram pe undeva prin casa trebaluind
Nu stiu daca voi sesizati nuanta a ceea ce incerc sa spun eu, nici eu nu prea ma exprim clar...

Sa incerc altfel: m-am simtit (oare inca ma mai simt?) vinovata ca am luat decizia sa plec de acasa o data pe saptamana, 4 ore, pentru A SCAPA DE COPIL!!!!
Suna infiorator. Voi ce ziceti? Fiti blanzi va rog !
Inainte daca mai ieseam din casa aveam totdeauna un scop precis: sa cumpar ceva de la farmacie, sa ma tund, sa ....
Acum ies din casa fara sa am un scop precis, ci doar sa ma relaxez cumva si asta psihicului meu nu prea ii suna bine. Imi trebuie ragaz sa ma obisnuies treptat-treptat sa ma desprind CONSTIENT SI FIZIC de copil.
Am impresia ca ceilalti ma considera denaturata daca fac asta si am nevoie de confirmari ca nu e asa! Help!

[mina]

Aaa, nu Rica, nu esti de loc denaturata. Chiar e bine ce faci. Si nici sentimentul tau de culpabilitate nu e denaturat, cred ca toate simtim la fel. Si eu mai pl

[danaG]

Ba esti absolut normala. Este absolut necesar sa pleci ca sa-i lasi si tatalui senzatia ca e nevoie de el si in felul acesta sa se ataseze de copil. Dar ar fi mai bine, zic eu dar nu pretind ca am dreptate, sa zici ca pleci cu treaba chiar si sotului......ca ei nu prea inteleg ce e aia relaxare fara copil. Nu te supara daca gresesc.
Eu imi lasam strumfii la mama si plecam cu motiv sau fara.....dar spuneam ca am motiv.....ca sa nu i se para absurd.
Dar de sentimentul de culpabilizare nu scap nici acum cand ii duc "in vacanta" cateva zile.