Cu cea mai mare placere.
Noi ne-am dorit foarte mult un copil (o fetita), dar visul nu ni se indeplinea nici cum. Dupa mai multi medici care nici nu se oboseau sa inteleaga problema mea medicala si care imi propuneau diverse tratamente (cu Vit. E, Upsarin, etc, fara nici un efect), am dat peste doctorul care mi-a spus ca am chisturi pe ovare si nu se produce ovulatia. Am pornit la drum cu acest doctor, si dupa un tratament nu prea indelungat insotit de schimbarea serviciului(care era foarte stresant), s-a intamplat minunea.
Cred ca am stiut amandoi de la inceput ca vor fi doi, dar nu aveam curaj sa spunem cu voce tare, de frica sa nu se spulbere visul. Faza e ca bucuria a fost imensa stiind ca am doar un copil, va puteti inchipui cum a fost cand am vazut doua buline pe ecranul ecografului.
Aceasta sarcina gemelara se datoreaza tratamentului (in familie nu sunt antecedente), dar eu tot sunt convinsa ca asa trebiua sa fie.
Nu stiu daca faptul ca mi-am dorit atat de mult sa am copii a influentat bunul mers al sarcinii, cert este ca nu mi-a fost rau decat cu o inainte sa aflu ca sunt insarcinata, si asta pentru ca din cauza treburilor urgente nu am avut timp sa mananc pana la ora13:00. De atunci insa, totul a fost cum nu se poate mai bine: fara greturi, fara varsaturi, fara lesinuri sau ameteli. In a 14a sapt doctorul a insistat pentru cerclaj(nu sunt foarte inalta si nu credea ca imi rezista colul).
Ce0i drept emotiile sunt duble, mai ales cand mergem la control: trebuie sa aflam ca amandoi sunt bine, ca sa ne linistim.
Toti din jurul meu insista sa fiu mult mai atenta decat celelalte gravide...dar eu ma simt foarte bine.
Toata lumea se mira cat de mare este burta mea "fata de cum o aveam eu la lunile pe care le ai tu", dar mie mi se pare ca mai e destul loc.
Inca nu m-a lovit foamea aceea cumplita din ultimele luni si nici nu am luat foarte mult in greutate.
Am si eu totusi o problema: vreau dulciuri...
Am rugat pe toata lumea din jurul meu sa ma fereasca de ele, dar cand raman singura cu mine, nici nu va inchipuiti ce bunatati imi imaginez.
Oricum partea cea mai placuta pana acum, e cand simt cum misca unul, si apoi se "rascoala" si celalalt iar eu incerc sa-i temperez mangaindu-i (si pielea mea are niste limite...).
Am cam avut chef de vorba.
Sorry daca v-am plictisit.


. Noi am lucrat mereu "in paralel" - fiecare imbraca , spala, hranea cate unul. Cred ca daca am fi avut numai un copil i-as fi facut scandal continuu sotului meu caci sigur mi s-ar fi parut ca nu face cat fac eu. Ori conceptia mea, pe care probabil ai sesizat-o din alte mesaje, este ca trebuie sa se imparta treaba absolut in mod egal (si asta nu din lene, ci din principiu).
Ai gruja de voi si asteptam vesti dupa ce nasti. Craciun fericit!