Varsta "potrivita" pentru inceperea vietii sexuale

[lili_ang]

[Rica]

Hi!Hi!Hi! Lili, i-ai dat dreptate lui Alovel!
Fetelor, oricum la naiba cu trecut! Sa traim prezentul!

[alovel]

Si eu am facut aceasta distinctie pe care ai facut-o si tu, dar cu alte cuvinte.

Deci sunt de aceeasi parere.

[Rica]

Am postat raspunsul cam in acelasi timp cu tine Alovel! Numai ca eu am fost mai rapida! Deh, serpisorii ssssse misca mai greu!

[m_oana]

Nu le putem impune copiilor ca doar de la o anumita varsta sa isi inceapa viata sexuala dar putem sa le explicam faptul ca din acel moment devin responsabili pentru "faptele" lor bune sau mai putin bune.O mama poate doar sa sfatuiasca nu sa impuna.Si sa fie prietena copiilor in acest domeniu.Altfel vor cauta detalii,informatii in alta parte si s-ar putea ca ele sa nu fie tocmai corecte.

[Rica]

[alovel]

Cand am scris aici despre varsta potrivita pentru inceperea vietii sexuale eu m-am gandit exclusiv la "sa nu se inceapa prea devreme". Dar exista si un "prea tarziu"? Citeam ieri intr-o revista la o rubrica de genul "raspundem intrebarilor cititorilor" de o femeie (de fapt, fata ) de 28 de ani, care nu isi incepuse viata sexuala, pentru ca nu-l gasise pe EL. Si ma intrebam? N-o fi rau si asa? Parca totusi e o situatie cam aparte. Inteleg sa nu se casatoreasca dintr-un motiv sau altul, dar parca sa ramana asa virgina pana vine "Mr. Perfect". Sunt eu prea lipsita de romantism?

[Rica]

Mai, nu esti prea lipsita de romantism! E o situatie dificil de solutionat! Ca sunt tentata sa zic: decat sa o faci cu un imbecil, mai bine nu o mai faci deloc. Insa ma gandesca, ca asa...poate nu gasesti barbatul potrivit never, si atunci o iei naiba razna. Ajungi ca o profa pe care o aveam eu in liceu: frustrata, uscata, si care purta "macrameuri".

[Primrose]

Alovel, eu cred ca este trist sa astepti ani si ani pentru Mr. Perfect. Te trezesti la varsta matura cu regretul ca mai mult ai pierdut decat ai castigat.
Am o prietena de 28 de ani in situatia asta si n-o inteleg deloc. Merge in excursii, concedii, la teatru cu mama ei si, uneori, singura. Nu are prieten si nici nu se agita pe tema asta. Pare optimista si nu e genul religios sau sarit de pe fix. Ma gandesc ca asta este optiunea ei si o las in pace. Din punctul meu de vedere este trist, dar este doar parerea mea...
Fiecare om are destinul lui...

Cu drag,

Primrose

[Rica]

Pot sa construiesc un ex si sa zic ca ea, x, virgina, se culca cu el, y. Dupa consumarea evenimentului din varii motive se despart si atunci...apare alta situatie dificila. Cum faci fata noilor relatii? Te lasi greu dusa in pat de un barbat? Sau cedezi usor de la prima intalnire, sau hai doua? Ca acu' tot nu mai esti virgina...Eu cat eram virgina...putea unu' sa stea si in cap ca nu imi "trezea" nimic. Acum insa...doar ce il vad pe al meu sot cum se fataie gol-golut pe langa mine si ma arunc pe el!
Vreau sa zic ca rezisti usor unui barbat cat esti virgina, dar daca nu mai esti...E usor sa ai principii si sa le respecti cat nu stii ce gust are "frisca", dupa asta insa e mai greu. Are cumva leg asta cu ce zicea Alovel la topicul meu cu rel de prietenie sau nu dintre un barbat si o femeie.
Eu nu pot raspunde la intrebarile de mai sus pt ca l-am vazut pe barbatul meu si..:vazut, placut, "pus-o", maritat si... atat.
Astept sa raspundeti voi, cele care nu v-ati maritat cu primul barbat din viata voastra. Pe mine ma ingrozeste ideea ca nu esti cu primul, dupa aia nici cu al doilea, nici cu al treilea....ma ia ameteala. Mai poate fi vorba de principii aci?