Copilul/copiii si casnicia

[alovel]

Ca un copil nu repara o casnicie stricata asta este evident. Este un adevar vechi de cand lumea si nu cred ca cineva are alta parere.

Dar o casnicie fericita, un copil o intareste sau o subrezeste? Asta e intrebarea mea la care nu stiu sa raspund.

Am argumente si pro si contra. Dar nu stiu de ce tind sa cred in varianta pesimista. Nu stiu daca faptul ca un copil iti schimba mult viata, iti aduce inevitabil niste greutati (fizice, psihice si financiare_, niste constrangeri si niste restrictii, sau faptul ca genereaza discutii despre impartirea responsabilitatilor ... nu stiu exact care ar fi motivul ..... poate doar epuizarea fizica si nervoasa .... dar parca am auzit pe foarte multi care inainte traiau un dulce amor si apoi .

Ma intreb cand aud un cuplu despartit cu un mic, daca nu ar fi aparut copilul ar mai fi ajuns la acea situatie iremediabila.

Sa nu credeti ca nu consider o imensa bucurie si o implinire a vietii, dar ..... asta am observat eu.

Voi ce parere aveti?

[Rica]

[lili_ang]

Sau te umpli de nervi cum am patit eu de curand!! Intr-adevar e greu...periodic te mai apuca nervii unul pe altul, dar parerea mea sincera este ca un copil, atata vreme cat a fost dorit de amandoi, atata vreme cat intre parinti exista dragoste, nu are cum sa strice o casnicie! Tu ai dreptate Alovel, stiu si eu cazuri in care aparent copilul a stricat casnicia, dar....eu cred ca acolo hiba e alta si era poate mai veche! Refuz sa cred ca doi oameni maturi care se iubesc, se mai cearta normal atunci cand apare un bebe mic, dar sa se desparta exclusiv din cauza copilului????? Nu stiu, dificil subiect....
Iar dulcele amor se poate transforma oricand, se poate adapta la viata cu un bebe si sa ramana la fel de dulce! Nu-i cred pe cei care zic ca nu se poate! Nu stiu, asa gandesc in seara asta, la ora asta nebuna din noapte....Poate maine dimineatza vad lucrurile si din alt unghi!

[alovel]

[alovel]

[lili_ang]

[alovel]

Nu, nu intentionez sa daram pentru ca in mare parte sunt de acord si oricum discut teoretic.

Dar mie mi se pare ca cei mai multi barbati sunt asa niste "copii razgaiati" care nu accepta ca noul venit: bebe sa le schimbe total modul de viata: sa se scoale noaptea, sa nu aiba un moment de pauza, sa schimbe, sa spele si sa hraneasca copii, sa asculte urletele lor, sa nu mai poata iesi din casa fara bebe in brate, sa nu mai poata merge in diverse locuri (restaurante, baruri, cinematografe, stadioane etc.). Si avand in vedere ca ei nu au aceasta maturitate care sa le permita sa inteleaga ca asa e situatie atunci ce inseamna: sa le preia mama, care are aceasta maturitate? Asta mie mi se pare ca in mod clar e un lucru grav care merita sa te duca cu gandul la despartire. Imi e teama ca prea multe cupluri se mentin dupa nasterea unui copil prin mii de compromisuri si eforturi ale mamicii, prin acceptarea unor nedreptati flagrante. Ori atunci e vorba de maturitatea cuplului ?

[lili_ang]

Faci tu ce faci si ma obligi sa-ti dau dreptate! Asa e! Cu anumite nuante! Nu intotdeauna femeia percepe munca cu copilul ca pe o corvoada! E greu intr-adevar, dar si satisfactiile sunt pe masura (ce text...)! Iar acolo unde femeia se ocupa exclusiv de copil, e o buba! Ori tatal chiar nu a dorit deloc copilul, ori e un egoist notoriu, ori mama (ma scuzati) e o bleaga fara margini! E greu de "educat" un barbat sa se implice, deoarece asa cum ai spus tu, marea majoritate sunt niste copii razgaiati, dar nu imposibil! Si treaba asta (educarea) se poate face discret, fara certuri, fara racnete reciproce, prin "invaluire" ca sa spun asa! Asta ca sa nu apara discutii inutile! Barbatii, chiar daca se dau cocosi, sunt uneori asa de fraieri! Poti sa-l faci sa faca ce vrei tu, fara ca el macar sa se prinda si fara sa perceapa asta ca o "pedeapsa"! Si culmea, chiar sa creada ca ideea i-a venit lui si ii face placere! Pana la urma iar iti dau dreptate, totul tine de maturitatea femeii! Maturitatea femeii nu inseamna sa inghita multe si sa preia toate sarcinile numai ca sa nu il supere pe "domnul"! Asta, ma iertati, e prostie! Iar un asemenea cuplu ma indoiesc ca are vreo sansa indiferent daca exista un copil sau nu! Deci pana la urma: DA, un copil poate desparti un cuplu! Daca femeia e suficient de "isteata" si dragostea nu indeajuns de mare...Ce concluzie trista!
Oricum, felicitari din suflet pentru subiect Alovel! E unul "sensibil" dar care, cred eu, trebuia discutat!

[alovel]

[Primrose]

Fetelor, asta e un subiect taaare greu!
Eu zic asa: un copil nu poate desparti doi oameni care se iubesc, dar poate fi folosit ca pretext pentru asta!
Un copil este unul din momentele dificile in viata, dar nu este singurul care ne pune la incercare!!! Si o boala poate scinda un cuplu. Si lipsa unei locuinte! Si prea putini bani sau prea multi!!
Intr-un fel, un copil este o provocare si ne obliga sa dam tot ce-i mai bun in noi, dar din pacate apar si cele mai putin bune... Ganditi-va in ce conditii de stres, de oboseala suntem in primul an de viata al copilului!
Cuplul trebuie sa-si gaseasca o modalitate proprie de abordare a vietii, sa faca fata dificultatilor impreuna, nu separat... asta e secretul!

Cu drag pentru mamici, tatici si pitici,

Primrose