Odata(a se citi"odinioara") eram foarte geloasa, posesiva, obsesiva,sacaietoare,....obositoare-pe scurt. Acum mi-a trecut. S-au intamplat mai multe(se poate citi si "mai multi") si am ajuns singura la concluzia ca fara libertate nu poate exista ....mai nimic.
Sincer, nu cosider un dezastru faptul ca sotul meu ar putea sa ma insele. Bineinteles ca n-as"zburda" de fericire, dar atata vreme cat acest "lucru" este realizat cu discretie si fara urmari, nu ma deranjeaza. Punctez din nou, nu am aflat niciodata (cel putin pana acum)dar "gandul" sau referirile la acest "subiect" ma lasa rece.
Noi ne cunoastem de la 13 ani (ai mei). Pe atunci nu ne inghiteam. Ne-am "cuplat" la 20 ani(tot ai mei!) si dupa 3 ani ne-am despartit. Motivul: gelozia. A lui. Dupa 10 ani(de despartire) ne-am casatorit.
Parasisem"un pustan" si am redescoperit "un barbat". Fiecare si-a facut"de cap"in acest "interval". Mai"comentam" trecutul cateodata. Zambind. Ca doi adulti.
Da. Il iubesc.