Initial am hotarat ca voi avea un singur copil. Chiar eram convinsa ca nu voi mai face altul, drept pt care nu am pastrat nici o hainuta de la primul copil. Am dat tot si patut si carucior si jucarii...etc
Cand Vlad se apropia de 5 ani, mi-am dat seama ca incepe sa fie tarziu pt un frate/sora. Si m-a apucat meditatia:
-sa mai fac unul.....la ce-mi trebuie, sa nu dorm noptile..sa ma complic degeaba ...si apoi se muta in China cu familia cand va creste mare
-sa nu mai fac......daca o sa-mi para rau, daca o sa-mi reproseze Vlad...
L-am intrebat pe sot NU VREA, am intrebat baiatul NU VREA.
Si cantarind lucrurile a trecut 1/2 de an si tot nu m-am hotarat.
Imi era o groaza si imi treceau prin minte toate momentele grele: nasterea, colicile, dintisorii...
Intr-o zi m-am apucat de fapte si am ramas insarcinata.
Prima reactie a mea [:(]
![Plang [plang]](./images/smilies/plang.gif)
Aveam senzatia ca urmeaza sa nasc al 15-lea copil si ca nu ma voi descurca niciodata cu atatia.
Mi-am jurat ca daca iese testul negativ voi lua anticonceptionale pana la menopauza.
Prima reactie a sotului
A alergat la servici sa dea vestea cea mare.
Reactia lui Vlad:
Dupa ce am plans de imi venea sa lesin m-a cuprins si pe mine in sfarsit bucuria. Astazi cand ma uit la comoara mea mica ma bucur ca am luat decizia asta.
Vorba aia 1 e prea putin , 2 sunt prea multi.
Alegeti voi