Duminica, 7 august, am fost la Muzeul de Arta si ne-am simtit tare bine.
Ne-a intampinat o tipa tanara si ne-a condus in galeria de tablouri unde a explicat niste tablouri (2-3 peisaje si un portret) pe intelesul copiilor. Au fost putini copii - maxim 10, intre 6 si 8 ani.
La inceput, ai mei au fost cam neatenti, se plictiseau, dar, treptat au intrat si ei in joc si au inceput sa participe. Explicatia tablourilor a durat cam o ora si apoi am mers in atelierul de pictura. Eu as fi vrut sa mai fi stat in galerie, sa mai privesc tablourile, dar mi-am promis in gand ca voi merge alta data, cat de curand.
In atelier ne asteptau niste cartoane destul de mari, pensule de diferite marimi, creioane de contur si, bineinteles, vopseluri in diferite culori pe care le puteam combina. Ne-am pus sorturile, ne-am suflecat manecile si ne-am apucat de treaba. Am pictat aproape doua ore si n-am simtit efectiv cand a trecut timpul. Parca eram in transa. Chiar si Maria, care e mica, a avut rabdare si a pictat fara sa dea semne de plictiseala sau de oboseala. Costin a avut ambitia sa lucreze singur, iar eu am colaborat cu fata mea. Tematica era: lumini si umbre si trebuia sa ne alegem un subiect care sa ilustreze trecerea de la lumina la umbra. Costin a facut un vulcan intr-o pestera, eu si Maria am ales un peisaj de munte, intr-o dimineata de toamna.
A fost frumos, ce mai!
M-am gandit sa repetam experienta si in toamna, poate prindem curaj si invatam sa pictam mai bine si, totodata, poate intelegem mai bine pictura si arta, in general. Eu sunt o ignoranta. Cred ca imi lipseste educatia plastica si imi pare rau ca n-am facut mai nimic pana acum in sensul asta.
Si, apropo de ce scria Gabi mai sus, nici acum nu-i timpul pierdut!
Cu drag pentru mamici si pitici,
Primrose