by aleks » Tue Sep 20, 2005 9:04 am
In viata unui cuplu fericit intra, in sfirsit, un copil.
Problema e ca, la aproape patru anisori, nu a scos inca nici un cuvint.
La un moment dat, pustiul spune "bunica".
Parintii - in extaz : "A vorbit ala micu' ! Extraordinar ! Da' de ce oare o fi zis "bunica" in loc de "mama" sau "tata" ? ...
Se duc astia la doctor, ala ia copilul, il baga intr-un laborator, face teste, chestii, socoteli (vorba lui "Bachus").
In final, ii zice tatalui : "Dom'le, aveti un copil-minune, cu capacitati paranormale, fiti atenti, nu-i de glumit cu el".
Vin astia acasa, a doua zi o gasesc pe bunica moarta-n dormitor. Intra la idei, normal.
Trec vreo trei luni de tacere absoluta, dup-aia baiatul iar : "bunicul".
Parintii - fuga la doctor, ala de colo : "bagati de seama, ca nu-i a buna" etc.
Intr-adevar, a doua zi - bunicul e mort in dormitor.
Teroare in familie : oare ce-o mai spune copilul ?
Trec sase luni de tacere totala, baiatul zice intr-o zi : "tata".
Asta innebuneste, se-ncuie-n pivnita, fumeaza sase pachete de tigari peste noapte cu masca de gaze pe fata, baricadat pe dinauntru, nu maninca - sa nu se-nece -, ma rog, teroare.
Dimineata, usurat c-a scapat, ii zice fericit nevestei ca trage-o fuga pin-la doctor sa-l anunte c-a gresit : nici vorba de paranormal, prostii...
Cind sa treaca pragul, se-mpiedica de cadavrul postasului !
v-am iubit si v-am pupat