Despre mine...!

[Cami-N]

Iata a trecut aproape o luna de cand s-a stins bunicul... e infiorator cat de repede trece timpul... este imposibil sa nu ma deprime fiecare constatare a acestei realitati.... Cu ceva timp in urma, cand eram intr-o depresie profunda, una dintre voi m-a sfatuit sa ma indrept catre Dumnezeu, ca un ultim act care mi-ar aduce salvarea... Ma gandesc adeseori la lucrul asta, ma gandesc ca intoarcerea la credinta ar putea fi pentru mine singurul lucru de care as avea cu adevarat nevoie, salvarea mea, linistea mea sufleteasca... poate suna ciudat dar nu ma simt pregatita sa fac asta.... sa redevin un crestin credincios, pentru mine presupune foarte multe lucruri pe care ar trebui sa le fac si foarte multe lucruri la care ar trebui sa renunt... Am fost intr-un timp foarte credincioasa... faceam acele lucruri pe care le face un bun crestin, cu zambetul pe buze si cu convingerea ca fac ceea ce trebuie si ca nu as dori sa fac nimic altceva... Traiul bun m-a indepartat insa de viata aceea, m-a facut sa ma indoiesc ca lucrurile bune din viata mea se intamplau numai datorita faptului ca eu respectam legile crestinesti... am vazut ca viata mea e la fel chiar daca nu tin post si nu merg la biserica, chiar daca nu fac rugaciuni si nu ma spovedesc... Poate ca cineva mi-ar spune ca credinta este in suflet, ca e suficient sa te rogi in gand si sa nu faci rau altora.. eu insa nu cred asta.... eu cred ca drumul spre mantuire este foarte anevoios... n-as putea pretinde ca am pornit din nou pe el fara sa respect cele invatate de la parinti si de la biserica iar in momentul asta, nu ma simt in stare... eu sunt omul care considera un lucru facut numai daca e facut in intregime, nu doar pe bucati, n-as putea sa-I cer ajutorul lui Dumnezeu, fara ca eu sa fac in schimb toate acele lucruri pe care El le asteapta de la mine. Una dintre cele 10 porunci este sa nu cazi in deznadejde. Eu nu am cazut in deznadejde, nu inca.... deznadejdea se refera aici la mantuire, sa nu ajungi sa crezi ca nu te vei putea mantui . Eu inca nu ma simt in stare sa ma intorc la Dumnezeu dar stiu ca o voi face intr-o zi si atunci cand o voi face, va fi cu totul, trup si suflet.... Sper doar ca El sa fie rabdator cu mine si sa-mi dea timp....

e tarziu... somnul ma ocoleste ca de obicei in ultimele nopti.... foarte multe ganduri se lupta cu mine si foarte greu castig lupta cu ele... noaptea trecuta am reusit abia pe la 3 dimineata....sa vad in seara asta cat ma chinui... poate citesc ceva, ceva extrem de plicticos.....

[jo_ana]

Condoleante, Cami...imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea pierdere...si, sincer, regret fiecare batran care pleaca. Mi-e drag sa vad batranii de odinioara, sa-i ascult...

In ce priveste intoarcerea la Dumnezeu...tu esti cu fata spre El, cata vreme ai asemenea framantari; credinta e mai mult sau mai putin decat post, participare la liturghie si spovedanie. E asa cum spuneai si tu: in tine, iar daca e insotita de obiceiurile amintite, dar tinute cu sinceritate, si mai bine. Dar numai acele obiceiuri nu inseama prea mult!

Te imbratisez si...sper ca peste niste saptamani sa ma bucur si eu facand sport

[adeluta75]

Cami,eu cred ca D-zeu e in tine si cu tine in momentul in care tu te regasesti pe tine insuti....poate ca cautarea ta nu s-a incheiat inca...
In momentul in care tu te regasesti,....stii cine esti si ce rol ai pe pamantul asta,totul este de o simplitate fara margini...
Discut adeseori subiectul acesta cu o colega de la servici...socrul ei este preot....avem multe pareri contradictorii si nu reusim sa ajungem la un numitor comun...cica toate raspunsurile pe care le cauti,le gasesti prin intermediul bisericii...eu nu cred asta ...biserica are rolul ei pana la un punct...dincolo de punct ,fiecare persoana trebuie sa caute in adancul fiintei lui...sa scormoneasca permanent si sa nu se sperie de ce gaseste cateodata....si incerc de multa vreme sa conving un lucru....o fiinta sensibila ca tine de exemplu ,e de zece ori mai puternica ca o bruta....nu-mi plac persoanele pragmatice si care se gandesc doar la stomac....nu mi se par interesante....mi se par lipsite de esentape dinauntru si atat ..atat de sarace.....bucura-te ca gandesti...bucura-te ca iti pui atatea intrebari....inseamna ca nu traiesti degeaba .

[Cami-N]

Voi stiti cat ma bucura raspunsurile voastre? Faptul ca rupeti din timpul vostru si ma cititi, apoi incercati sa-mi fiti alaturi prin cuvintele voastre, pentru mine inseamna foarte mult!
Jo, timpul trece repede, sper sa scapi cat mai curand de problemele de sanatate si sa ajungi sa faci sport ca si mine! Adela, nu stiu cine e mai puternic... cert este ca fiecare ne simtim bine sau mai putin bine, in functie de ce asteptam de la noi si de la ceilalti. Pe undeva cred ca ai dreptate, ca biserica are rolul ei pana la un punct! Cunosc oameni cu atata credinta ca sunt uimita... Nu stiu cat ii ajuta insa nu conteaza ce cred eu, ci ce simt ei! Daca ei simt ca ii ajuta, atunci ferice de ei...
De ceva vreme incerc sa-mi pun ordine in viata, in prioritati, in asteptari si de ce nu, in prieteni! Notiunea de prieten, pentru mine e prea vasta! De la prieteni se pare ca astept prea multe, ori ii cred prea buni, ori ma cred ei inferioara lor.... asa ca nu mai stiu exact ce inseamna prieteni ... Pana ma lamuresc cum sta treaba, cine ma respecta cu adevarat si cine nu si mai ales, pe cine respect eu cu adevarat.... la cine tin si pe cine doar tolerez,stau cuminte! Unii oameni (pe care eu ii numesc prieteni) isi permit sa ma trateze oricum, stiind ca eu tin la ei... nu le pasa ca ma ranesc sau ma jignesc, sau ma umilesc, o fac stiind ca la un moment dat o sa trec peste, nepasandu-le cat de rau ma doare comportamentul lor... bineinteles ca ei ma trateaza asa cum EU le-am permis... prin urmare este numai vina mea... Apare un moment in viata totusi in care pana si eu spun: STOP!!! PANA AICI!

Copilul cel mare e in drum spre bunici, sunt destul de stresata de acest aspect... abia astept sa-l stiu in siguranta in casa parintilor mei. S-a descurcat bine la inot, desigur, in stilul lui caracteristic, preocupat mai mult de joaca decat de inot, dar s-a straduit! Are liber de responsabilitati cel putin 2 saptamani!
Am momente in care orice discutie cu soacra ma enerveaza cumplit, are un stil de a aborda lucrurile care ma scoate din minti... numai gandul sa o vad mai mult de un minut pe zi, ma face sa o iau in directia opusa... este exact genul de om care te pune in fata faptului implinit, te forteaza sa faci anumite lucruri si uneori nici macar ea nu si le doreste, ci pur si simplu de ochii lumii... in clipa asta o detest si am intentia clara de a o evita tot restul verii, chit ca o sa mor de plictiseala in apartament ori ca ma duc sa-i inghiesui pe ai mei... Sa mor de plictiseala, la mine nu exista... pot ajunge eventual in situatia de a nu avea chef sa fac nimic si atunci caut refugii... Abia astept sa vina sotul de la serviciu sa iesim in oras... mi-am luat ieri o rochita si trebuie s-o schimb, are un defect pe care l-am vazut abia acasa!
Am o stare aiurea din cauza plecarii lui Alex.. sper sa ma linistesc imediat ce-l stiu in siguranta!

[analy]

[luciangabriel]

Distreaza-te cat poti de mult si nu da voie nimanui sa te tulbure !

[Cami-N]

Alex a plecat, s-a si intors, am fost si la mare, si la munte.... pana la urma vara nu a fost asa urata cum o preconizam eu! Despre concedii nu o sa scriu prea multe, am prins vreme perfecta, copiii au fost cuminti, mancarea buna, apa calda, compania perfecta! M-am ingrasat, am slabit la loc, m-am bronzat, acu s-a mai dus....Mica se lauda cu 3 maselute si un dintisor, toate noi noute, maselutele in diferite stadii de crestere, dintisorul abia crapat... somnul nostru: zero! de o saptamana incoace de cand ne chinuim si cu caldura insuportabila din Bucuresti
La mare, copiii mi-au bucurat ochii, mica e o mare iubitoare de apa si a avut ocupatii tot timpul:



Alex e baiat mare, si-a facut singur programul cu animatorii de la hotel, atat pe plaja cat si in restul zilei...




Trebuie sa ma opresc dar sper sa revin curand...

[analy]

Foarte frumos va petreceti vara tineti-o tot asa si pentru Alex vacanta placuta in continuare sa ne bucuram cu toti ...ca acum trece ...si vine scoala

...va pupam

[luciangabriel]

Ce scumpa e mica !
vacanta placuta !

[Cami-N]

Multumesc Nuti,Gabita ! Draga Nuti, de mai bine de o luna am un pachet pregatit pentru voi si nu am apucat sa-l pun la posta Si vara a trecut si unele lucruri probabil nu ii vor mai fi de folos lui Florinel insa am sa ma straduiesc din rasputeri ca saptamana asta sa-l expediez si te rog sa ma scuzi pentru intarziere!
Am si o explicatie pentru asta... am avut o luna foarte foarte plina, cu concediul si operatia tatei. Tata s-a operat lunea trecuta si aseara a plecat spre casa intr-o stare de sanatate foarte buna. S-a refacut incredibil de bine, merge aproape perfect... a ramas cu tendinta de inclinare spre dreapta din cauza timpului indelungat in care durerea l-a obligat sa stea asa. Au fost 2 saptamani pline pentru mine, cu multe drumuri pe la spital,mancare de post, cu griji si toate cele aferente une astfel de situatii. El a stat in spital fix 48 de ore dar pana la operatie au mai fost cateva drumuri de facut, am prins si cele 2 zile libere care ne-au incurcat de tot si au amanat operatia. Multumesc Lui Dumnezeu ca totul e bine, ca tata a plecat acasa fara sa-l mai doara, zambind multumit.
De-acum reluam rutina noastra; temele de vacanta ale lui Alex... trebuie sa ii acord mai multa atentie fetei care mananca foarte foarte prost din cauza ca nu am mai avut timp sa ma ocup asa cum trebuie de ea.Sper sa isi revina si sa-mi fie mai usor la capitolul asta.
Eu sunt bine, sunt multumita si linistita... chiar si cu tata aici, tot am mai scapat niste iesiri cu prietenii prin oras, l-am scos chiar si pe el la plimbare Pacat ca la noi s-a nimerit post si nu l-am putut scoate la o mancare buna pe undeva, iar din cauza medicamentelor, nici o bere n-a putut sa bea!
Cat am haladuit prin spital, am vazut necazuri adevarate, oameni cu adevarat incercati de viata care povestesc necazurile cu zambetul pe buze ori sunt distrusi la aflarea unor vesti proaste... am devenit din nou constienta ca viata mea este foarte frumoasa si usoara.... ca oboseala fizica e doar o gluma pe langa cate indura oamenii... Nu ma mai chinui sa inteleg de ce prietena mea cea mai buna a decis sa nu-mi mai vorbeasca, fara sa-mi spuna si mie cu ce am suparat-o... nici nu ma mai oftic daca n-am reusit sa fac curatenie in toata casa si praful domneste pe frumoasa mea mobila din sufragerie... nici nu ma mai supar ca Alex face mofturi la masa ori nu vrea sa-si faca temele.... o sa merg si la botezul la care suntem invitati duminica chiar daca nu era prevazut in buget si imi va intarzia planul cu canapeaua... o sa zambesc oricui imi zambeste fara sa ma uit la spatele intors... Si am atatia oameni minunati in viata mea... oameni la care ma gandesc cu placere si pe care astept sa-i vad cu nerabdare... Si am atatea lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare!!!!!