Despre mine...!

[Cami-N]

Ia sa vad daca azi ma lasa sa raspund...
Va multumesc mult de tot pentru urarile frumoase!!! Va multumeste si mica mea care s-a comportat ca o adevarata domnisoara de ziua ei!! Timpul este cam scurt si voi reveni...

[Cami-N]

Inca o experienta in viata asta a mea... as vrea sa dau timpul inapoi sa schimb toate alegerile gresite pe care le-am facut pana acum si as incepe prin a face cezariana la nasterea lui Alex....ma simt ca intr-o cusca a timpului, o cusca fara scapare si cu final ambiguu... Sunt daramata... cata suferinta inutila... imi stiu pacatele si simt acum ca platesc deja pentru ele... si eu care credeam ca voi plati dupa judecata de apoi.... Ma simt un om pe jumatate deocamdata... fie aleg sa respect indicatiile medicului, si raman un om pe jumatate dar sanatos, fie am suferit inutil....Acum vad doar ce nu pot face, caut solutii pentru ce trebuie neaparat sa fac ... Nu pot vorbi deschis despre ce s-a schimbat in viata mea asa cum nu pot sa impiedic lacrimile sa curga...

[jo_ana]

Cami...speram sa te gasesc...
Nu pot sa-mi dau seama ce te apasa atat de tare, imi pare doar foarte rau de suferinta ta...iti doresc recuperare grabnica, psihicul e un atu...asa ca hraneste-l din zambetul copiilor tai!

[bella84]

Camitza ma doare sufletul cand te aud vorbind asa,mi s-a zbarlit parul pe mine
Asa tare m-ai atins eu cred ca esti un pic epuizata dupa operatie si moralul tau este mai jos momentan.
Dar cred cu toata fiinta ca tot in tine ai sa gasesti puterea de a merge mai departe,iar problemele astea vor ramane in urma ; important este ca de acum inainte sa ai cat mai multa grija de tine.
Hai iti daruiesc un strop de optimism de la mine suficient cat sa poti sa mergi mai departe.
Te apreciez mult de tot sa stii,hai curaj te asteapta minunile din viata ta sa va traiti fericirea impreuna

[mischaela]

capul sus camita ... trece ...
multi dintre noi ne simtim schiloditi fizic si sufleteste doar gandindu-ne : ce ar fi fost daca ...

pana una alta pune si tu o rochita, doua pe aia mica ... si fa-i niste poze frumoase ...
apoi hai si spune cum a fost comperul la voi ..

[oare]

Cami, uneori lucrurile par mai complicate decat sunt in realitate. Lasa timpul sa treaca, linisteste-te si abia atunci decizi ce urmeaza sa faci. Cineva are planuri pentru toti. Eu am avut anul trecut un accident: am lesinat la volan, cu fetele in masina, pe un drum pe care l-am facut de sute de ori. Imi amintesc ziua aia cu tot ce am facut in ea, din secunda in care m-am trezit. Am ,,luat'' un stalp de curent, am mers doar cu rotile de pe stanga pe deasupra unei rape, am ,,luat'' si un gard, masina s-a indreptat si a coborat lin in rapa. Prin parbriz mi-a intrat o sipca din gard - norocul meu a fost ca mi-a trecut pe deasupra capului printre tapiterie si tabla. M-am trezit cand s-a oprit masina.N-am simtit absolut nimic. Eu m-am ales cu ranile cauzate de airbag pe fata si pe mana dreapta, fetele (desi nu aveau centura) doar cu sperietura cauzata de ranile mele. In prima faza m-am intrebat de ce sa mi se intample una ca asta? Abia apoi am realizat ca in saptamana urmatoare trebuia sa duc fetele la Galati...Cine stie ce s-ar fi putut intampla si de ce am fost ferita de fapt? In urechi imi rasuna vorbele lui Dragos ,,Parca te-a purtat cineva pe sus!''.
Sa ma ierti, te rog, ca mi-am spus povestea la tine in jurnal. La mine n-am avut niciodata curajul sa o fac cu detalii. Am vrut doar sa vezi ca intotdeauna exista mai multe explicatii pentru ce ni se intampla. Important e sa le gasim pe cele care sa ne ajute sa mergem mai departe fara pareri de rau. Si la fel de important e sa ne bucuram la maxim de lucrurile bune din viata noastra!
Sa te refaci cat mai repede si mai bine!

[nicol_s]

Cami imi pare rau ca ai trecut printr-o asa experienta neplacuta...

Sanatate multa si recuperare rapida.


Waw Mioara, n-am stiut nici de tine prin ce ai trecut...am vazut semnatura, insa n-am avut curaj sa te intreb... .

[bella84]

Offf Mioara eram convinsa ca ,,A fost o zi ...cand se putea sfarsi,, ascunde o intamplare nefericita
Doamne ajuta ca s-a terminat cu bine cat de puternica esti si tu sa fereasca Dumnezeu pe oricine de asa ceva.

[Cami-N]

VA MULTUMESC DIN SUFLET! Alina, minunate lalelele mele dragi! Mischa, nici nu m-am uitat pe comper dar stiu ca Alex le-a varzarit pe amandoua... incep sa ma resemnez ca am un copil aproape de mediocritate... si cat am lucrat cu el... nu are niciun fel de vointa de a reusi si nu mai am idei cum sa i-o insuflu... Nicol
JO....
Va scriu cu greu caci nu pot sta pe fund si coatele-mi sunt rani deja... am slabit... ma simt o umbra... acum sunt singura si-mi pot lasa suferinta sa curga prin lacrimi ... par o victima ce cere mangaiere si consolare.. dar poate chiar asta sunt in clipa asta... maine cu siguranta va fi mai bine.
Mioara... iti multumesc ca ti-ai deschis sufletul in jurnalul meu... pot sa-mi imaginez prin ce-ai trecut doar pe jumatoate, sau poate doar un sfert... Bine ca sunteti intregi si mai ales ca sunt bine fetele.... cred ca intelegi ce vreau sa spun! Acum suferinta mea imi pare mai mica.... Suferinta fizica? Cine a trecut printr-o interventie chirurgicala de 2 ore o poate intelege, aia e trecatoare desi nu as mai avea curaj sa trec prin ea a doua oara... Numaram doar secundele stiind ca maine va fi mai bine... si maine a venit desigur! Suferinta psihica e mult mai mare. Eu am ales sa fac aceasta interventie, tocmai pentru a imbunatati viata noastra... nu am stiut ca dupa ea, voi avea restrictii pentru tot restul vietii... am momente in care imi spun ca nu o sa le respect chiar daca asta ma va duce sigur din nou pe masa de operatie... voi respecta cele 6 saptamani obligatorii de repaos la orice efort si apoi pana la 6 luni, la efort moderat pe urma voi vedea... gandul ca nu mai am voie sa-mi iau fata in brate niciodata, ma face sa ma simt pe jumatate mama, gandul ca nu mai am voie sa-mi duc cosul de rufe la uscat, ma face sa ma simt pe jumatate om! Acum regret ca am facut pasul ...dar... daca nu-l faceam, in cel mult 5 ani, ajungeam sa renunt la uter pentru ca eu nu stiam ca nu am voie sa fac efort... dupa numai un an de la nasterea fetei am un prolaps pe jumatate... interventia de marti l-a redus considerabil si mi-a rezolvat incontinenta urinara dar... am aflat ca sunt un om moale la propriu... am tesuturi foarte moi, lucru ce a dublat perioada interventiei si care e un verdict final pentru mine. Medicul nu a stiut ce va gasi in mine.... dar imi tot spune ca am luat decizia corecta. Pentru cine nu stie, prolapsul poate duce la cancer de col uterin, pe langa alte complicatii... daca nu respect repaosul de efort permanent, perineul meu va ceda din nou si prolapsul va deveni grav, voi fi nevoita sa scot uterul...
Simt ca i-am dat viata peste cap lui Dan... cum o fi sa stii ca ai langa tine un om olog... ca de acum inainte va trebui sa le faci tu pe toate ....toate cele grele ... singur...sa-l menajezi mereu pe celalalt....
Lacrimi amare si nu sarate .... merita ceva mai bun... ma simt atat de vinovata, fata de el, fata de copii....

[jo_ana]

Imi pare tare rau ca a trebuit sa treci printr-o asemenea experienta.
Din pacate cand vine vorba de suferinta fizica vorba in orice rau este si-un bine, nu-si are sensul, dimpotriva.
Stii ce probleme am avut, si nici nu le-am rezolvat decat intr-o masura fff. mica; am tot cautat si eu sensuri si raspunsuri...si singurul care ma alina nitel, este ca pot razbi prin viata cu toate - si rele, si bune, si cu dureri si fara. Adica, revin la ...psihic, care poate fi mai tare decat tesuturile care ne pun in miscare.
Iti doresc sa depasesti cat de repede momentul; stiu ca pare aiurea ce-ti spun...
Iar sentimente de vinovatie?...alunga-le urgent, nu ai nicio vina.

Mioara...god!