by mary_lou » Wed Mar 27, 2013 6:31 pm
Timpul se scurge cu repeziciune, nu stiu cand incepe saptamana si cand se termina, dar se scurge frumos...
Teo merge pe 7 luni si creste asa frumos, ne bucura cu chiuiturile ei, ma-ma-urile spuse involuntar, zambetele si rasetele ei imi umplu inima de fericire si bucurie.Octav e un adevarat cavaler si avem o relatie destul de apropiata, imi povesteste de micile lui secrete din lumea lui de copil- prietenele lui, care ii plac fiindca sunt destepte, lumea sahului l-a acaparat total, incat a ajuns sa fie cel mai bun de la clubul pe care il frecventeaza de trei ori pe saptamana(la grupa lui de varsta, fireste), nu-i place limba romana si exceleaza la matematica...A luat premiul I la un concurs interjudetean –a jucat rolul povestitorului din povestea Capra cu trei iezi- a spus cu accent si mima tot rolul...Se defineste omuletul...Relatia lui cu Teo e perfecta pentru nevoile Teodorei (Dodo cum o striga cand se joaca impreuna), ii aduce un beneficiu in dezvoltare socializarea lor, faptul ca din clipa in care il „interpeleaza” prin camera, cu ochii spre el si incepe sa chiuie de bucurie...Ce-i drept si lui Ota ii place s-o chinuiasca- s-o ajute sa se rostogoleasca, sa ii traga jucariile din manute, sa faca bicileta si sa se amuze la baita in cada, unde Teo innoata sustinutade un colacel pentru bebei. E un timp pe care il savurez, e o mica lume perfecta...Ne amuzam pe seama copiilor noi cei mari, ne bucuram de fiecare lucru pe care il fac micii nostri poznasi.
Am avut si experienta primei raceli in grup organizat, Teo o viroza mai usoara, dar pentru noi ceilalti trei- raceala crunta, de am decretat carantina!Poate si imunizarile si vaccinurile facute pe repede inainte, au avut un rol in imunitatea micutei, cert e ca ea a scapat mai usor...
Drumuri periodice la Iasi, vizita la pediatru, neuropediatru,kinetoterapeut, oftalmolog si orl-ist.
Avem 6300 gr(parca vremurile cand aveau 940gr nici nu au fost!), 61 de cm, si pe 8 aprilie facem 7 luni (varsta corectata pe 15 aprilie 5 luni)...La examele neuro inca avem calificativul mediu la testul Bayley- face unele lucruri pentru varsta cronologica, unele inca nu...nu ne grabim... Pe 10 aprilie suntem cu vaccinurile la zi –atat cele obligatorii cat si cele optionale-a fost un real stres pentru mine vaccinarea la timp, asa de importanta pentru ea, pentru un copil ca ea...
Eu...sunt bine...ma bucur de viata mea, de copii, de sot, de lucrurile frumoase care ni se intampla. Am niste regrete, am pierdut o prietenie la care tineam enorm, dar asta e, nu o sa ma mai inconjur de oameni care vor sa fie in preajma mea doar fiindca au ceva de castigat, care ma „gasesc” doar pe vreme frumoasa...Oricat as vrea sa uit, sa las de la mine, nu pot- nu pot sa uit, ca aveam nevoie de un umar, un anumit umar la propriu intr-o perioada cand credeam ca lumea mi se prabuseste.Era atat de simplu, stateam in Iasi doar...Usa mea este deschisa, dar nu pot sa uit...Tramvaiul care ma ducea de la spital catre casa, trecea prin fata casei tale, si vedeam seara de seara lumina aprinsa la bucatarie si ma intrebam oare ce faci, oare ce face pitica, oare cand ai sa ma suni, pentru ca imi promisesesi, oare cand ai sa ma vezi – pentru ca imi promisesesi...Tu trebuia sa faci pasul urmator, pentru ca eu aveam bariera de fiecare data –„sunt ocupata!”...Acum, eu nu mai sun, nu as mai avea ce sa iti spun, nu as putea sa o fac asa senin si sa iti povestesc de lucrurile din viata mea, pentru ca m-am simtit uitata intr-o perioada in care era asa de simplu sa ne alimentam prietenia...Erai doar ocupata...75 de zile cand am fost in Iasi ai fost ocupata si apoi, alte 4 luni ai fost prea ocupata sa dai un telefon...Hmm...e alegerea ta...acum, like-urile pe facebook, doar imi amintesc asta- ca esti prea ocupata!
Voi insa, mi-ati incarcat bateriile...Si as vrea, ca sa va sun zilnic, dar nu as vrea sa va deranjez...Desi, daca mi-ati da unda verde si interval de timp v-as suna sa povestim vrute si nevrute...Si v-as lasa pe voi sa-mi spuneti de voi, de copii vostri, de viata voastra, pentru ca eu- deja am povestit aici.:)
Ma bucur de parinti, sa ii vad fericiti atunci cand spun ca „le place casa plina cu nepoti”...Ne amuzam de spusele lui Ota, care mi-a spus - :mami, te mai duci sa mai stai la Iasi si apoi sa-mi aduci un fratior de data asta, ca sa fim multi, ca Edu (coleg de la camin) are 5 frati...OMG...N-as mai putea sa trec prin asta...Inca sunt imagini, pe care le am in fata ochilor, care parca s-ar fi petrecut ieri...
Asteptam primavara...caldura...sa iesim, sa ne plimbam...Dar zapada de afara, imi scoate gandurile din cap.
Ps.urmeaza niste poze.
God doesn't give you the people you want, he gives you the the people you need.To help you, to hurt you, to leave you, to love you and to make you the person you were meant to be.
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupi")
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "floare")
