by mamiy » Tue Feb 12, 2013 1:31 pm
As fi vrut sa aduc vesti bune. DIn pacate nu sunt.
Am sperat si inca sper, dar,undeva in adancul sufletului meu stiu ca nu mai exista multe sperante. Inca sunt puternica, chiar daca plang de rup.
Mi-e greu si cand ma uit la copil; el mereu ma intreaba de ce plang si de ce nu zambesc.
Speram; ce???? Mama nu s-a miscat de langa patul lui. DE o saptamana e acolo; nici nu vrea sa auda sa vina acasa, nici macar seara. Masina nu mai merge si drumurile pe jos ma darama. As vrea sa pot sta si eu acolo caci stiu ca momentele astea nu se mai intorc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi dupa...