by mary_lou » Tue Oct 30, 2012 11:43 pm
...Mai trece o luna...Un timp care trece greu, o perioada care as vrea sa treaca repede si sa ma pot bucura...macar putin...Mi-ajunge stresul, teama, nelinistea, nesomnul...Nu stiu ce ar putea sa ma linisteasca in momentul asta, in clipele cand o stiu acolo, in "cutiuta" ei calduroasa dormind fie pe burtica fie cu fundicul in sus, inocenta, zambind involuntar, asa cum o fac bebelusii, si asa de scump cum doar ea stie sa o faca...
Si totusi, trebuie sa cred, trebuie sa fiu optimista, trebuie sa ma incarc in fiecare zi cu rabdare - zau ca daca ar fi metode prin care sa iti faci provizii de rabdare, as fi prima la rand....
Nu sunt capabila sa ma ocup de Octav, am deficiente de concentrare, desi am lasat treburi neterminate la munca, nu am energie si concentrare sa ma ocup, macar de o parte din ele...Nu pot, oricat as incerca.Sunt baricadata intr-un corp plin de neliniste si stres...
Sper ca cei din jurul meu, sa inteleaga asta, sa nu creada ca sunt distanta si ca nu-mi pasa de ei...Acum, nu ma pot gandi, nu-mi pot reveni, nu pot zambi, nu pot rade, nu pot da sfaturi, pentru ca sunt ...un zombie dezorientat, care tremura de fiecare data, in fiecare zi cand merge pe culoarul ala lung, cand tremura la fiecare discutie cu medicii...Asta sunt...
Ea...are tenul albicios-rozaliu si perisorul castaniu...S-a mai "dolofanit", fata de prima imagine care o am de cand am vazut-o.Stie sa planga si mi-a demonstrat asta...Noroc cu suzeta, poate o sa invete sa manance la tetina mai usor...Ieri 1500 grame...Greu...26 ml laptic la fiecare masa din 8 in 8 ore...Arata muuult mai bine decat saptamana trecuta si inca nu a trecut pragul...Incepe noiembrie - luna in care ar fi trebuit sa se nasca...Facem 2 lunute saptamana viitoare, lunute in care ea a luptat si lupta in fiecare zi...
Nu sunt ok, nici eu si nici ea...suntem doar putin mai bine ca ieri...As vrea ca cei care ma intreaba cum suntem, sa inteleaga exact sintagma suntem doar putin mai bine ca ieri...Terapia pasilor marunti pe un sir luung de trepte, si in fiecare zi mai urcam o treapta.
God doesn't give you the people you want, he gives you the the people you need.To help you, to hurt you, to leave you, to love you and to make you the person you were meant to be.